Prețul laptelui la poarta fermei rămâne sub presiune, în timp ce consumatorii continuă să plătească sume considerabil mai mari la rafturile supermarketurilor. Diferența dintre cât încasează fermierul și cât achită clientul final scoate din nou la iveală vulnerabilitățile lanțului agroalimentar, mai ales într-un context regional și internațional marcat de dezechilibre.
Potrivit lui Ionuț Lupu, director executiv Holstein Ro, prețul laptelui la poarta fermei variază semnificativ în funcție de dimensiunea exploatației și de volumele livrate. Micii producători, care livrează cantități reduse, primesc în prezent între 1 leu și 1,4–1,5 lei pe litru, în timp ce fermele mari și cooperativele pot ajunge la 1,6–2,2 lei/litru, iar în unele cazuri chiar 2,3 lei/litru.
”În cazul producătorilor care au cantități foarte mici de lapte, prețul pleacă de foarte jos, de la 1 leu/litru, 1,1 lei/litru și merge până la 1,4-1,5 lei/litru. În cazul fermelor mari, acolo unde volumele sunt mai importante, și al cooperativelor care reușesc să colecteze un volum mai mare de lapte, prețurile sunt ceva mai mari – vorbim de 1,6 lei/litru până la 2,2-2,3 lei/litru, mai ales în condițiile în care sunt ferme care încă își păstrează contractele. Aceste contracte vor fi renegociate undeva în martie-aprilie și sperăm ca trendul care este în aceste ultime zile din ianuarie, un trend pozitiv, să se mențină până în momentul în care mulți fermieri vor fi nevoiți să-și renegocieze contractele”, a explicat Ionuț Lupu, la AGRO TV, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.
În contrast puternic cu aceste valori, laptele ajunge pe rafturile supermarketurilor la prețuri cuprinse, în general, între 6 și 10 lei/litru, în funcție de brand, procesare și origine. Diferența dintre prețul de la poarta fermei și cel plătit de consumator este generată de costurile de colectare, procesare, ambalare, transport, energie, adaosuri comerciale și taxe, însă fermierii atrag atenția că marja lor rămâne cea mai mică din întregul lanț.
Pentru mulți crescători de vaci de lapte, actualele prețuri abia acoperă costurile de producție, în condițiile în care furajele, energia și forța de muncă s-au scumpit semnificativ în ultimii ani. Fără contracte stabile și fără o corelare mai echitabilă între prețul materiei prime și cel de la raft, presiunea asupra fermelor se accentuează din ce în ce mai mult.
Sectorul laptelui privește cu prudență următoarele luni. Renegocierea contractelor din martie–aprilie va fi un moment-cheie, iar evoluția pieței europene va influența direct nivelul de preț din România. Deocamdată, semnalele sunt „rezervat optimiste”, însă fermierii rămân dependenți de un context extern volatil și de echilibrul fragil dintre cerere și ofertă.