Accesarea fondurilor europene pentru agricultură nu mai este la fel de facilă pentru micii fermieri, în actualul exercițiu financiar, precum în cele precedente. Principala barieră nu mai ține de eligibilitate sau punctaj, ci de capacitatea de a asigura cofinanțarea proiectelor, explică specialiștii în domeniu. Aceștia atrag atenția că percepția fermierilor asupra acestor linii de finanțare este, în multe cazuri, eronată.
Potrivit Andrei Popescu, consultant în accesarea fondurilor europene, una dintre cele mai frecvente confuzii este legată de ideea că banii primiți pot fi folosiți liber, fără contribuție proprie, așa cum se întâmpla în cazul unor finanțări anterioare cu sumă forfetară.
”Temerea micilor fermieri este, în principal, legată de partea de cofinanțare. Până acum, percepția multora, cel puțin la DR-14, este că vor primi banii și vor face ei ceea ce își propun cu banii primiți. Nu este deloc așa. Revenim și le spunem că nu mai există niciun fel de sumă forfetară. Finanțările cu care ei au fost obișnuiți nu mai există”, a precizat Andra Popescu, la AGRO TV, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.
În realitate, liniile de finanțare precum DR-12 și DR-14, gestionate prin AFIR, nu mai funcționează pe principiul sumelor fixe acordate în avans, ci pe baza investițiilor concrete, unde fermierul trebuie să contribuie cu o parte din valoarea proiectului.
Această schimbare de paradigmă pune o presiune semnificativă pe fermieri, mai ales pe cei mici, care nu au acces facil la creditare. Deși dovada cofinanțării nu este obligatorie la momentul depunerii cererii, ea devine esențială în etapa de contractare. Iar aici apar cele mai mari probleme.
”La DR-12, partea de cofinanțare poate să fie de 20% sau 35%. Nu trebuie să avem partea de cofinanțare la depunerea cererii, dar trebuie să știm măcar că suntem bancabili, pentru că vom ajunge la contractare, iar acolo o să fim nevoiți să facem dovada cofinanțării. Să știți că la foarte multe proiecte se renunță la faza de contractare”, a explicat consultantul.