Programul de guvernare al Cabinetului Tomac, publicat pe 13 iunie 2026, promite pentru agricultură trecerea de la export de materie primă la procesare, digitalizarea cercetării și o strategie pentru zona montană. Este un document cu 21 de capitole, dintre care unul, al zecelea, este dedicat agriculturii și dezvoltării rurale. Promisiunile pentru fermieri sună bine pe hârtie și continuă direcția trasată de guvernul anterior. Există însă o problemă majoră: cabinetul ar putea să nu treacă niciodată de votul Parlamentului.
Direcția: de la materie primă la valoare adăugată
Filosofia capitolului de agricultură este una pe care fermierii români o aud de ani de zile, dar pe care niciun guvern nu a reușit să o transforme în realitate. Programul Tomac își propune transformarea agriculturii românești dintr-un model bazat predominant pe producția și exportul de materii prime într-un model bazat pe procesare, integrarea lanțurilor valorice și dezvoltarea unor ecosisteme agroalimentare regionale competitive.
Obiectivele declarate sunt clare: creșterea valorii adăugate generate în România, reducerea deficitului comercial pentru produsele agroalimentare și crearea unor companii românești competitive pe piețele europene și internaționale.
Este, practic, aceeași direcție pe care o anunțase și fostul premier Ilie Bolojan, care vorbea despre o „agricultură cu trei viteze” și despre faptul că România este „exportator de materie primă, dar importator net de produse procesate”. Diagnosticul este corect și împărtășit. Întrebarea rămâne, ca întotdeauna, cum se trece de la diagnostic la tratament.
Măsurile concrete pentru fermieri și procesatori
Programul este construit pe un principiu numit „7 + 3″ adică șapte măsuri pe termen scurt, cu orizont de 12-18 luni, și trei reforme structurale, pe durata mandatului. Din capitolul de agricultură, au fost făcute publice până acum trei direcții concrete:
- Finanțarea procesării alimentare: programul prevede finanțarea proiectelor aprobate pentru industria alimentară, cu scopul direct al creșterii valorii adăugate a produselor agroalimentare. Este traducerea practică a direcției strategice: bani pentru fabrici, nu doar pentru câmp.
- Digitalizarea și cercetarea agricolă: se propune dezvoltarea unui ecosistem agricol bazat pe tehnologii inteligente și digitale critice, prin reorganizarea institutelor și stațiunilor de cercetare, utilizarea eficientă a infrastructurii digitale și adaptarea resursei umane la noile condiții de piață. Complementar, programul vizează susținerea tranziției rezultatelor cercetării către producătorii agroalimentari, pentru creșterea competitivității pe termen lung.
- Strategia pentru Dezvoltarea Integrată a Zonei Montane: programul urgentează procesul de aprobare a acestei strategii, considerată absolut necesară pentru ca România să beneficieze de finanțarea din viitorul Mecanism Financiar Multianual al Uniunii Europene, destinată sprijinirii fermierilor și comunităților montane. Pentru crescătorii de animale din zonele de munte, un sector aflat sub presiune constantă, aceasta ar putea fi o veste importantă.
Agricultura nu este prioritatea zero
Un detaliu important pentru fermieri: agricultura nu se află în vârful listei de priorități ale Cabinetului Tomac. Capitolul dedicat agriculturii este al zecelea din cele 21, iar „prioritatea zero” declarată a guvernului este reforma administrativ-teritorială adică reorganizarea hărții administrative a României, comasarea localităților neviabile și transformarea celor 8 regiuni de dezvoltare în structuri cu personalitate juridică.
Tomac condiționează explicit succesul tuturor celorlalte reforme inclusiv cele din agricultură de această reformă administrativă. Programul susține că fără autorități regionale reale, România nu va putea contracta proiecte mari și nu va putea atrage fonduri europene în exercițiul financiar următor. Cu alte cuvinte, capitolul de agricultură depinde, în logica programului, de o reformă administrativă care în sine este extrem de dificilă și controversată.
Marea incertitudine: va trece guvernul de Parlament?
Aici intervine cea mai importantă mențiune. Programul de guvernare al lui Eugen Tomac a fost trimis presei sâmbătă, dar nu a fost încă transmis la Parlament și nici partidelor, ceea ce înseamnă că forma sa finală mai poate suferi modificări.
Mai grav pentru șansele cabinetului: USR și PNL au anunțat oficial că nu susțin acest guvern, ceea ce reduce semnificativ șansele premierului desemnat de a obține cele 233 de voturi necesare pentru învestire. Practic, există o probabilitate reală ca acest program, inclusiv capitolul de agricultură, să rămână literă moartă, un document fără aplicare practică.
Pentru fermierii români, asta înseamnă că promisiunile din program trebuie privite cu prudență. Direcția este corectă, măsurile sunt rezonabile, dar fără un guvern învestit care să le pună în aplicare, ele rămân simple intenții pe hârtie.
Ce urmează
Programul de guvernare va fi depus la Parlament în zilele următoare, urmând votul de învestitură. Dacă guvernul Tomac nu obține majoritatea, România rămâne în criză politică, iar agricultura cu toate dosarele sale urgente, de la plățile APIA la negocierile PAC post-2027 rămâne fără un minister cu mandat deplin și fără o direcție politică clară.
Indiferent de soarta acestui cabinet, o constatare rămâne valabilă: toți actorii politici recenti de la Bolojan la Tomac au identificat aceeași problemă fundamentală a agriculturii românești, procesarea insuficientă și exportul de materie primă ieftină. Diferența o va face, ca întotdeauna, capacitatea de a transforma diagnosticul în politici concrete și aplicate. Iar pentru asta, România are mai întâi nevoie de un guvern stabil.