Procesatorii au fost eliminați din plafonarea adaosului comercial la alimente doar retailerii rămân cu restricții. Ce poate urma la raft: trei scenarii concrete, de la creșteri mascate la presiune pe producătorii români.
Camera Deputaților a votat pe 10 iunie 2026 prelungirea plafonării adaosului comercial la alimentele de bază până la 31 decembrie 2026. Vestea sună bine pentru consumatori. Dar în corpul legii, departe de ochii publicului, s-a strecurat o modificare de substanță care schimbă complet regulile jocului: procesatorii au fost eliminați din schema de plafonare. Din acest moment, doar importatorii, distribuitorii și retailerii rămân cu restricții. Restul lanțului agroalimentar este liber.
Ce s-a schimbat concret
Până acum, plafonarea adaosului comercial funcționa pe tot lanțul: procesator, distribuitor, retailer. Fiecare verigă avea obligația de a limita marja de profit la produsele alimentare de bază. În noua formă a legii, adoptată prin aprobarea OUG 22/2026, procesatorii sunt exceptați de la această obligație.
Plafonarea se va aplica doar importatorilor, distribuitorilor și retailerilor în timp ce procesatorii pot stabili liber prețul de vânzare către distribuitori și magazine.
Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) a reacționat imediat, acuzând „o evidentă abordare unidrecțională a măsurilor restrictive” și eliminarea oricărei protecții specifice pentru consumatorii vulnerabili în ceea ce privește prețul materiei prime procesate.
Ce se poate întâmpla la raft, avem trei scenarii
Scenariul 1: Creșteri mascate. Procesatorul crește prețul către distribuitor cu 10-15%. Distribuitorul, plafonat, nu își poate adăuga marja obișnuită și fie reduce calitatea produsului, fie comprimă sortimentul. Retailerul vinde la același preț, dar cu gramaj mai mic sau cu ingrediente mai ieftine. Consumatorul nu vede scumpirea la preț ci o simte la calitate.
Scenariul 2: Presiune pe producătorii români. Procesatorii mari, eliberați de plafonare, pot alege să importe materie primă mai ieftină din afara UE în loc să cumpere de la fermierii români adică laptele din Polonia, carnea din Brazilia, legumele din Turcia. Fermierul român, care deja vinde sub costul de producție, pierde și ultimul avantaj competitiv pe piața internă.
Scenariul 3: Retailerii absorb presiunea. Marile lanțuri de supermarketuri, cu marje deja comprimate de plafonare, își reduc comenzile de la procesatorii care cresc prețurile. Aceasta afectează procesatorii mici și mijlocii români, care depind de retailul modern pentru desfacere. Rezultatul paradoxal: procesatorii mari câștigă, procesatorii mici pierd, fermierii pierd, iar consumatorul plătește diferența.
Cele 17 produse care rămân plafonate
Lista produselor vizate include pâinea albă simplă (300-500g), laptele de consum (1,5% grăsime), brânza telemea de vacă vrac, iaurtul simplu, făina albă, mălaiul, ouăle de găină, uleiul de floarea-soarelui, carnea de pui și de porc, zahărul, legumele proaspete (roșii, ceapă, castraveți, fasole uscată, morcovi, ardei, usturoi), fructele proaspete (mere, prune, pere, struguri de masă) și cartofii albi.
Toate aceste produse rămân plafonate la nivelul retailerului. Dar dacă procesatorul care transformă laptele în iaurt sau carnea de porc în mezeluri nu mai are nicio restricție de marjă, plafonul de la raft devine, în mare parte, o iluzie.
De ce au fost scoși procesatorii
Argumentul oficial este unul de competitivitate: procesatorii români, presați între costurile de producție în creștere și marjele plafonate, riscau să devină necompetitivi față de importuri. Eliminarea plafonării le oferă flexibilitate în stabilirea prețurilor și, teoretic, îi ajută să investească în modernizare și eficiență.
Este un argument valid însă doar parțial. Problema reală este că legea plafonării a fost concepută ca un mecanism unitar, pe tot lanțul. Scoaterea unei verigi din ecuație dezechilibrează întregul sistem și transferă presiunea pe ceilalți actori în principal pe retaileri, care vor transfera inevitabil o parte din aceasta fie în prețuri, fie în calitate, fie în reducerea achizițiilor de la producătorii locali.
Ce înseamnă pentru fermier
Fermierul român care vinde lapte, carne sau legume către un procesator se poate trezi în situația în care procesatorul, liber să-și maximizeze marja, preferă materie primă mai ieftină din import. Degeaba este plafonat prețul laptelui la raft dacă laptele din tetra-pak vine din Polonia, nu din Brăila.
Tánczos Barna, ministrul interimar al agriculturii, a susținut prelungirea plafonării „în contextul în care inflația ridicată continuă să pună presiune pe bugetele familiilor.” Dar întrebarea la care nu a răspuns nimeni este simplă: cum protejezi consumatorul la raft dacă nu controlezi ce se întâmplă la jumătatea lanțului?
Legea plafonării rămâne în vigoare până pe 31 decembrie 2026. Efectele eliminării procesatorilor din schemă se vor vedea în lunile imediat următoare adică la raft, la calitate și, cel mai important, în portofelul fermierilor care furnizează materia primă.