Povestea se repetă și tot fermierii români vor fi cei care vor avea de suferit cel mai mult de pe urma lipsei de îngrășăminte pe piață, de parcă nu au destule griji și-așa!
Compania Azomureş a anunţat, vineri, că este nevoită să suspende producţia de amoniac şi îngrăşăminte în luna decembrie, pe fondul lipsei unui angajament strategic clar din partea autorităţilor, informează AGERPRES.
Mutarea va avea un impact negativ asupra industriei şi a agriculturii româneşti, însă reprezentanții companiei susțin că fără o susținere din partea autorităților nu poate oprirea producției nu poate fi evitată.
„Azomureş, un important producător român de îngrăşăminte, a oprit producţia de amoniac şi îngrăşăminte pentru luna decembrie, din cauza unui set de politici şi a lipsei de acţiune a autorităţilor, care afectează negativ marea industrie locală. Impactul negativ atât asupra industriei, cât şi asupra agriculturii din România ridică îngrijorări cu privire la perspectivele pe termen lung, iar compania solicită autorităţilor să susţină industria de îngrăşăminte din România, recunoscută la nivel global pentru calitatea sa ridicată”, se precizeză într-un comunicat de presă al Azomureş.
Directorul general al companiei, Josh Zacharias, a invocat presiunea asupra costurilor din cauza inflaţiei locale, practicile anticoncurenţiale şi o viitoare taxă de 1% pe venituri, avertizând asupra unei crize care se profilează în agricultura şi industria românească.
„Calculăm o reducere de 3% a profitabilităţii pentru fermierii din România datorită efectului multiplicator al achiziţiilor de inputuri, plus veniturile impozitate din vânzarea recoltelor. Este o tragedie ce se derulează cu încetinitorul”, a avertizat Josh Zacharias.
Reprezentanții Azomureş se plâng că, de la reluarea producţiei în octombrie, costurile cu gazele naturale au crescut cu aproape 40%, fără nicio legătură cu conflictul din Fâşia Gaza, astfel că, în ciuda rezervelor ample de gaze din regiune, piaţa europeană a gazelor rămâne de aproape 5 până la de 10 ori mai scumpă decât alte părţi industrializate ale lumii. În plus, compania trebuie să susţină şi povara certificatelor de carbon impuse de UE producătorilor europeni, spre deosebire de concurenţii din afara UE
„Statul român are la dispoziţie diverse pârghii de sprijin pentru marea industrie, care decurg din propriile resurse energetice, ceea ce este o diferenţă cheie faţă de UE în general, dar, din păcate, nu le foloseşte. Drept urmare, chiar dacă celelalte ţări producătoare de gaze din lume construiesc noi fabrici de îngrăşăminte şi alte state membre au pus în aplicare pachete de miliarde de euro în ultimii ani pentru a se asigura că industriile mari continuă activitatea de producţie, în România, Azomureş, ultima companie de acest gen, se luptă pentru a rămâne operaţională”, a subliniat Josh Zacharias.
Potrivit directorului general al Azomureş, există diferenţe mari ale preţurilor la îngrăşăminte din România faţă de restul Europei, însă, fără un producător local care să concureze cu importurile, fermierii români vor plăti în plus pentru inputurile lor.
„Lupt pentru a asigura peste 1.000 de locuri de muncă directe şi alte 2.000 de locuri de muncă ce se bazează direct pe Azomureş pentru existenţa lor. Şi asta înainte să luăm în considerare zecile de mii de fermieri care au contat pe îngrăşămintele Azomureş în ultimii 60 de ani”, mai spune Josh Zacharias în comunicatul de presă.
În opinia sa, provocările cu care se confruntă Azomureş îşi au rădăcina în lipsa de acţiune a autorităţilor, făcând aluzie subvenţiile pentru gaze în Bulgaria și arătând că România nu are o politică similară, efectul fiind o creștere a importurilor bulgare de îngrăşăminte în țara noastră.
Zacharias a făcut referire și la supraoferta de gaze subvenţionate în România, acuzând că, în ciuda unui surplus semnificativ de gaze naturale tranzacţionate de Transgaz, gazul suplimentar nu este pus la dispoziţia pieţei, deoarece marii producători nu au voie să realoce către consumatori industriali, precum Azomureş.
În comunicatul companiei se fac, de asemenea, referiri la lentoarea cu care acționează autoritățile române când vine vorba de fraudă, în sensul că „în noiembrie, o navă cu 30.000 de tone de uree a intrat în portul Constanţa cu documente false pentru a evita taxele şi sancţiunile şi, până când autorităţile au descoperit situaţia, jumătate din transport a dispărut”.
În aceste condiții, în ciuda faptului că a prezentat soluţii concrete în numeroase ocazii, Azomureş nu a identificat încă vreo schimbare semnificativă sau sprijin pentru a redresa situaţia, susțin reprezentanții companiei, care fac un ultim apel către autorităţi să creeze urgent un comitet strategic care să ia în discuţie securitatea inputurilor pentru agricultură, precum şi viitorul industriei agricole româneşti în general.
Până la împărți vinovății, însă, producția de amoniac și îngrășăminte de la Azomureș rămâne suspendată, iar cei care vor avea de suferit sunt în primul rând fermierii români.