Vara nu înseamnă pauză în îngrijirea pomilor. Din contră, este una dintre cele mai importante perioade pentru menținerea sănătății coroanei. Tăierile de vară sunt o lucrare esențială care urmărește menținerea unui mediu aerisit, luminos și funcțional în interiorul coroanei.
La pomii altoiți pe portaltoi viguros, cum sunt mărul, părul sau cireșul, apar adesea lăstari verticali, cu creștere rapidă, cunoscuți sub numele de „lăstari lacomi”. Aceștia se dezvoltă în interiorul coroanei sau direct pe tulpină și ajung să sufoce spațiul dintre ramuri, blocând lumina și aerul, slăbind ramurile roditoare și încurajând o vegetație haotică. Dacă nu sunt îndepărtați la timp, acești lăstari devin veritabile consumatoare de resurse și pot compromite formarea fructelor.
Prima intervenție importantă se face începând cu luna mai și până la începutul lui iunie, când lăstarii lacomi au aproximativ 15–20 cm lungime. În această fază fragedă, pot fi îndepărtați ușor, cu mâna, într-o lucrare rapidă și eficientă cunoscută drept „ruperea de vară”. La soiurile mai sensibile, precum cireșul sau piersicul, se recomandă folosirea unui cuțit, pentru a evita răni neregulate. Prin această rărire timpurie, se previne îndesirea centrului coroanei și se păstrează un echilibru sănătos între frunziș și fructificare.
În a doua parte a verii, adică în lunile iulie și august, se poate interveni mai selectiv, mai ales în cazul pomilor cu creștere viguroasă. Aici, atenția se mută pe vârfurile ramurilor conducătoare și pe zonele unde vegetația a devenit excesivă. În tăierile de vară se elimină lăstarii concurenți sau cei cu creștere abruptă, în special dacă pornesc din aceleași puncte ale ramurilor principale. Se pot tăia reductiv și mlădițele orientate vertical, mai ales cele de pe partea superioară a ramurilor care riscă să preia conducerea.
În tăierile de vară este esențial să fie păstrați lăstarii de întinerire din vârfuri, deoarece ei sunt baza regenerării lemnului fructifer în anii următori. Dacă pe ramificațiile secundare există formațiuni fructifere, acestea trebuie tratate cu prudență. În cazul unui rod bogat, se poate chiar renunța complet la tăierea de vară în acele zone, pentru a nu afecta negativ dezvoltarea fructelor.
De reținut, un singur fruct are nevoie, în medie, de 20–25 de frunze sănătoase pentru a ajunge la maturitate. O rărire excesivă vara poate duce la scăderea calității recoltei. Tăierile de vară nu urmează o schemă fixă. Fiecare pom se tratează individual, în funcție de vigoarea soiului, de densitatea coroanei și de încărcătura de fructe.
Cu cât creșterea vegetativă este mai puternică și rodul mai slab, cu atât se poate interveni mai ferm. În schimb, la pomii cu coroane slabe, dar roade abundente, intervențiile trebuie să fie blânde, fără a compromite aparatul foliar. Un avantaj important al tăierilor de vară este că oferă o vizibilitate reală asupra problemelor structurale ale pomului. Spre deosebire de tăierile de iarnă, când coroana este dezgolită, vara se pot observa în timp real efectele creșterii dezechilibrate ale lăstarilor lacomi sau ale ramurilor care umbrează în exces interiorul.
Sursă: Pomii și Arbuștii Fructideri – Lucrările de tăieri de Heiner Schmid
Citește și: VIDEO Dr. Ing. Horia Ghibu – Tratament împotriva viermilor la pomii fructiferi