Pe 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, e momentul să scoatem la vedere steagul tricolor – fie că îl agăţăm la balcon, în geam, ori pe casa bunicilor. Iar dacă în urmă cu decenii 23 August venea cu mici şi bere, astăzi pare că românii redescoperă tradiţia unei mese cu suflet: fasole cu ciolan și poate un vin fiert, pentru că patriotismul cere şi să ne încălzim stomacul.
Da, așa e, în loc de mici şi halba de bere aburită, acum se impune o farfurie aburindă de iahnie şi o cană de vin fiert, înconjuraţi de familie, prieteni, vecini sau cunoștințe ocazionale la coadă la ceaunul stradal, cu glume, cântec românesc şi voie bună. Pentru că dacă 1 Decembrie e despre identitate, e şi despre adunat lumea «la masă mare».
Și cum ultima lună a anului e plină de tradiții culinare, începând cu dezlegările la pește și continuând cu pomana porcului de Ignat, caltaboșul, sarmalele și cozonacii de Crăciun, piftia, peștele și șampania de revelion, să consemnăm și fasolea cu ciolan afumat și vinul fiert ca fiind deja intrate în tradiție de Ziua Națională.
De ce fasole cu ciolan?
Fasolea cu ciolan – în varianta autentică românească – e un fel consistent, bogat, care spune: „Am muncit, merită să sărbătorim”. E un fel comun pe mesele de sărbătoare și în meniurile restaurantelor cu preparate tradiționale românești, dar şi uşor de adaptat pentru grupuri mari, fiartă îndelung, la foc domol, în ceaune uriașe care se spune că dau un gust mult mai bun preparatului. Şi, simbolic, înlocuieşte „grătarul de 23 August” cu o masă mai… domestică, mai apropiată de rădăcini. Chiar şi armata română serveşte preparatul în ziua de 1 Decembrie.
Vinul fiert – companionul perfect
Iarna se apropie, deci ce poate fi mai potrivit decât un pahar (sau două) de vin fiert? Îl aromăm cu scorţişoară, cuişoare, poate puţin portocală – şi masa capătă acel aer de sărbătoare, de „acasă”. Într‑o lume în schimbare, masa cu vin şi fasole cu ciolan e un gest de păstrare a tradiţiei.
Reţeta din bătrâni: fasole cu ciolan afumat
Hai să punem în practică şi o reţetă tradiţională – uşor adaptată pentru bucătărie modernă, dar cu gustul autentic.
Ingrediente (pentru ~6‑8 porţii):
- 700 g – 1 kg fasole boabe uscata (albă) – înmuiaţi‑o peste noapte
- 1 ciolan afumat cu os (~1,2‑1,5 kg)
- 2‑3 cepe medii, 1‑2 morcovi, 1 păstârnac (opţional), 1‑2 ardei grași
- 400 ml suc de roşii sau 1 borcan roșii în suc propriu
- 2‑3 frunze de dafin, cimbru, piper, sare după gust
- Ulei (floarea‑soarelui), opţional slănină sau kaizer pentru extra gust.
Mod de preparare:
- Spală fasolea şi las‑o la înmuiat peste noapte în apă rece.
- Fierbe ciolanul într‑o oală mare până ce carnea e fragedă (în oala normală poate dura 2‑3 ore). În general, ciolanul afumat este și foarte sărat iar prin fierbere se mai desărează, gustul de afumătură se mai domolește iar carnea și șoriciul devin fragede. Pentru aspect la servire, unii fierb ciolanul întreg, dar e mai simplu și mai rapid de gătit dacă îl fierbeți gata tăiat.
- Într‑o tigaie sau cratiță mare, căleşte ceapa, morcovii, ardeiul şi păstârnacul (tocate) în ulei. Adaugă apoi roşiile, dafinul şi cimbrul şi lasă 5 minute.
- Scurge fasolea, adaug‑o peste legume + zeama de la ciolan (poţi păstra o parte din zeamă pentru gust). Adaugă carnea de pe ciolan (separată de os şi tăiată în bucăţi). Continuă fierberea 30‑40 minute, la foc mic, până ce sosul se leagă şi aromele sunt bine integrate.
- Gustă, ajustează cu sare/piper. Serveşte fierbinte, cu pătrunjel tocat deasupra, alături de murături şi ceapă roşie pentru contrast.
Sfatul bunicii: schimbă apa de 2‑3 ori la început când fierbi fasolea – te mai scapă de balonare.
Opţional: rumeneşte puţin carnea la cuptor după ce ai fiert‑o, pentru un aspect „chef‑grill” nostalgic.
Pe scurt: dacă vrei să marchezi 1 Decembrie ca un român adevărat, ridică steagul la geam, adună familia şi prietenii, scoate ceaunul şi prepară o porţie zdravănă de fasole cu ciolan, servită cu o cană de vin fiert alături. Înlocuieşte micii, pentru care oricum nu-ți trebuie o ocazie specială, cu un fel care spune „acasă”, „românesc”, „sărbătoare”. Şi, deşi e o iluzie pe undeva, chiar ar putea fi un pas spre o mică reconectare cu ce am fost, ce suntem şi ce putem să fim.
La mulţi ani, România – şi poftă bună!