Mercosur (Piața Comună a Sudului) este o organizație economică regională formată din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay, cu scopul de a facilita comerțul liber și cooperarea economică între țările membre. Creat în 1991, Mercosur reprezintă o piață de peste 260 de milioane de consumatori, având un rol important în integrarea economică a Americii de Sud. Recent, acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Mercosur a stârnit numeroase controverse, fiind considerat fie o oportunitate economică majoră, fie o amenințare pentru fermierii europeni.
Franța întrerprinde demersuri pentru a-și găsi aliați în Uniunea Europeană, cu scopul de a respinge acest acord comercial încheiat săptămâna trecută de Ursula von der Leyen. Acordul prevede eliminarea taxelor vamale între Europa și țările Mercosur, beneficiind industrii precum cea auto și chimică din UE, dar generând nemulțumirea fermierilor europeni. Aceștia reclamă imposibilitatea de a concura cu producătorii din America de Sud.
Potrivit regulilor europene, acordul poate fi blocat dacă cel puțin patru țări, reprezentând cel puțin 35% din populația UE, votează împotrivă. Textul final al acordului urmează să fie verificat juridic și tradus, un proces ce va dura câteva luni, după care va fi supus votului în Parlamentul European.
În România, dezbaterile despre această schimbare majoră lipsesc aproape complet. Partidele politice evită subiectul, fiind încă în campanie electorală, iar sindicatele și patronatele nu au exprimat o poziție clară.
Franța, Polonia, Irlanda și Austria se opun vehement acordului Mercosur. Cu toate acestea, pentru a atinge pragul critic necesar, Parisul are nevoie de sprijinul unui alt aliat important. Italia ar putea deveni elementul decisiv, în condițiile în care premierul Giorgia Meloni a manifestat reținere față de acord.
Deși Meloni i-a oferit speranțe președintelui Macron prin declarații prudente, analiștii citați de Politico consideră că poziția Italiei este mai degrabă o strategie de a liniști fermierii locali, în timp ce negociază condițiile în cadrul UE. Industria italiană, în special sectorul auto, vede o oportunitate în deschiderea pieței sud-americane, ceea ce face ca guvernul italian să fie prins între interese contradictorii.
Acordul comercial prevede eliminarea taxelor vamale pentru o gamă variată de produse, de la vehicule și echipamente industriale până la carne, cereale și produse alimentare. Această liberalizare este percepută ca o amenințare de fermierii europeni, care se tem de o invazie de produse agricole ieftine din America de Sud.
Deputatul european Gabriel Mato, principalul negociator al Parlamentului pentru acest acord, îl susține ferm, arătând că acordul afectează peste 700 de milioane de oameni, fiind o veste excelentă pentru consumatori, pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă. S-ar crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume, oferind o piață suplimentară pentru exporturile europene iar eliminarea a 91% din tarife ar aduce oportunități extraordinare pentru sectoarele auto și farmaceutic.
Pe de altă parte, criticii acordului atrag atenția asupra impactului asupra agriculturii europene. Producătorii din UE operează conform unor standarde stricte de mediu, care cresc costurile de producție, făcând dificilă concurența cu fermierii din America de Sud.
Italia se află într-o poziție sensibilă. Coldiretti, principalul lobby agricol italian, se opune vehement acordului, având susținerea ministrului agriculturii Francesco Lollobrigida. în contrast, organizația industrială Confindustria susține acordul, iar ministrul de externe Antonio Tajani, membru Forza Italia, îl sprijină. Matteo Salvini, liderul Ligii, rămâne un critic vocal.
Experții economici, precum Antonella Mori de la Universitatea Bocconi, avertizează că respingerea acordului ar fi o greșeală pentru Italia. Potrivit acesteia, interesele economice italiene sunt mai apropiate de cele ale Germaniei, principalul susținător al acordului, care vede în deschiderea pieței Mercosur o șansă pentru redresarea economică, mai ales pentru industria auto.