Sclerotinia este boala culturii de rapiță care poate provoca cele mai semnificative pagube din punct de vedere economic, cauzată de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Apariția bolii este puternic influențată de conditițiile meteorologice din timpul perioadei de înflorire, ceea ce poate face dificilă previzionarea focarelor. Fungicidele și rezistența parțială pe care o au unele soiuri de rapiță sunt soluții care pot ajuta la controlul acestei boli.
Ce cauzează Sclerotinia?
Ciuperca Sclerotinia Sclerotiorum, care apare în aproape toate zonele unde se cultivă rapiță, provoacă putregaiul tulpinii de rapiță.
Putregaiul tulpinii de rapiță, sau putregaiul alb, așa cum mai este numit, este cea mai distrugătoare boală a acestei plante. Gravitatea sa diferă de la an la an, de la regiune la regiune și chiar de la parcelă la parcelă. Putregaiul alb al tulpinii devine mai grav pe măsură ce producția de rapiță crește, cultura intensivă conducând la un microclimat mai propice pentru dezvoltarea bolii.
Plantele sunt infectate cu sclerotinia când cultura de rapiță este înflorită. Variația gravității bolii pe o anumită plantă sau pe câmpurile netratate cu fungicid depinde de precipitații, umiditatea atmosferică sau umiditatea frunzelor, de textura solului, de densitatea culturii, de arhitectura și talia plantelor și proprietățile semințelor (care determină potențialul de apariție și dezvoltare uniformă rapidă a semințelor într-o gamă variată de condiții de câmp), de localizarea bolii, de tolerența genetică/rezistența anumitor soiuri, de cantitatea de spori infecțioși.
Ciclul bolii provocate de Sclerotinia Sclerotiorum
Sporii putregaiului care atacă tulpina iernează ca niște corpuri dure, negre în sol, în miriște, la suprafața solului. Aceste formațiuni pot rămane în câmp pentru 5 ani sau mai mult iar cantitatea lor va depinde de modelul de rotație al culturilor utilizat. Cantitatea de spori din sol va crește atunci când culturile susceptibile sunt cultivate fără a respecta rotația sau acolo unde apar populații semnificative de buruieni cu frunte late.
Zonele cu precipitații reduse probabil nu sunt favorabile dezvoltării bolii. În fiecare an, unele din aceste formațiuni din sol vor germina atunci când condițiile sunt propice , dar altele vor rămâne latente. Germinarea produce fie miceliu, filamente fungice microscopice, care pot infecta plantele, în special țesuturile radiculare în contact direct cu aceste corpuri, fie structuri mici care produc ascospori.
Cu toate acestea, pentru ca aceste corpuri dure să germineze și să producă acele structuri care produc ascospori, este nevoie de condiții de sol umede prelungite (cel puțin 10 zile peste punctul de ofilire) și temperaturi moderate, de 15 până la 25 grade C.
Identificarea simptomelor la boala tulpinii provocată de Sclerotinia Sclerotiorum
Putregaiul tulpinii se dezvoltă târziu, primele simptome vizuale aparând la sfârșitul înfloririi. După două sau trei săptămâni de la infectare, sunt evidente leziuni apoase moi sau zone de decolorare brune la nivelul frunzelor, al tulpinilor principale sau pe flori. Leziunile se extind, devin albe-cenușii și pot avea semne concentrice. Plantele care rezultă se ofilesc, se coc prematur și se îngălbenesc, într-o cultură care ar fi trebuit să fie încă verde.
Tulpina plantelor infectate în cele din urmă se decolorează, luând un aspect albicios, iar țesuturile infectate tind să fie distruse și să fie sparte cu ușurință. Plantele infectate pot produce mai puține păstăi pe plantă, mai puține semințe pe păstaie sau semințe mici, scorojite care sunt aruncate în spatele combinei. Gradul de deteriorare depinde de tulpinile sau florile prinicipale care sunt infectate și de stadiul din timpul infloririi.
In ce stadiu putem anticipa atacul si lua măsuri pentru protejarea culturii impotriva Sclerotinia?
Între stadiul F1 (atunci când 50% din plante au florile deschise) și stadiul G1 ( stadiul în care sunt formate primele 10 păstăi de mai puțin de 2 cm) este perioada pentru administrarea optimă a fungicidelor pentru protecția culturii împotriva sclerotiniei.
Țineți seama de variabilitatea stadiului!
Este recomandat să determinăm stadiul fiecărei parcele. Această variabilitatea inter-parcelară nu este legată doar de diferențele varietale ci, în egală măsură, de problemele legate de dăunători (gândaci, larve) și/sau de contextul pedoclimatic ( asfixie radiculară, tip de sol, îngheț târziu).
Observați doar stadiul varietății de interes!
Pentru controlul insectelor dăunătoare se poate folosi un amestec dintre un soi de interes și altul, cu înflorire timpurie. Pentru a determina cu precizie stadiul soiului pe care dorim să-l protejăm împotriva sclerotiniei, este necesar să se evite contabilizarea acestor plante-capcană.
Identificarea stadiilor F1 și G1: sfat practic
STADIUL F1
- 50% din plante au o floarea deschisă
- Parcela încă este verde
- In jur de 6 până la 12 zile între stadiile F1 și G1 după condițiile meteo
- Tulpinile secundare să înflorească
- Primele 10 silicve sunt formate pe tulpina principală cu o lungime mai mică de 2 cm
- Primele petale cad
- Parcela este galbenă
