Modă trecătoare sau o nouă oportunitate pentru fermieri? Cercetătorii și producătorii testează specii de fructe exotice care până nu demult păreau imposibil de cultivat la noi
Kiwi, kaki, rodia, smochinul sau banana nordului (pawpaw) sunt fructe exotice pe care, până nu demult, românii le asociau exclusiv cu țările mediteraneene sau tropicale. Astăzi, însă, unele dintre aceste specii sunt cultivate chiar în România, iar rezultatele obținute de cercetători și de fermierii care au avut curajul să investească demonstrează că schimbările climatice și progresul din horticultură pot schimba treptat harta pomiculturii românești.
Interesul pentru aceste culturile de fructe exotice a crescut în ultimii ani pe fondul temperaturilor medii tot mai ridicate, al iernilor mai blânde și al dorinței fermierilor de a diversifica producția și de a obține venituri mai mari din culturi cu valoare adăugată ridicată. Totuși, specialiștii atrag atenția că succesul unei plantații nu depinde doar de climă, ci și de alegerea soiurilor potrivite, de tehnologia aplicată și de cunoașterea cerințelor fiecărei specii.
În România, cercetarea în domeniul aclimatizării speciilor exotice nu este un fenomen recent. De mai bine de două decenii, cercetătorii Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București studiază comportamentul unor specii precum kiwi, mini kiwi (Actinidia arguta), kaki, rodia, smochinul, curmalul chinezesc (jujube) și banana nordului (pawpaw). Scopul acestor cercetări este identificarea soiurilor care pot rezista condițiilor climatice din România și pot oferi producții constante.
Soiuri românești de kiwi și curmale
Rezultatele sunt încurajatoare. Cercetătorii au reușit chiar să omologheze soiuri românești adaptate condițiilor locale, printre care KISWEET, primul soi românesc de kiwi, și ZIPRIM, primul soi românesc de curmal chinezesc. Aceste realizări demonstrează că dezvoltarea unor culturi considerate cândva imposibile în România este susținută nu doar de inițiativa fermierilor, ci și de cercetarea științifică.
Una dintre speciile care atrage cel mai mult interes este kiwi. Planta este originară din Asia, însă s-a adaptat cu succes în mai multe regiuni ale Europei. În România, primele încercări de aclimatizare au început în urmă cu peste 30 de ani, iar astăzi există plantații în Dobrogea, sudul Olteniei, vestul țării și în alte zone cu microclimat favorabil. Zona Ostrov, din județul Constanța, este adesea menționată ca un exemplu de succes, datorită influenței Dunării și iernilor mai blânde, care creează condiții favorabile pentru această cultură.
Pe lângă kiwi, un interes tot mai mare există și pentru mini kiwi, o specie care produce fructe mici, consumate cu tot cu coajă. Avantajul acesteia este rezistența mai bună la temperaturile scăzute și adaptarea mai ușoară la condițiile climatice din România. Fructele sunt apreciate pentru conținutul ridicat de vitamina C și antioxidanți, iar cererea pe piață este în creștere.
O altă specie care începe să fie testată de fermieri este kaki, cunoscut și sub denumirea de „curmal japonez”. În ultimii ani, exemplare cultivate în sudul țării și în Dobrogea au demonstrat că planta poate produce constant atunci când este amplasată în zone protejate de vânt și de gerurile puternice. Specialiștii spun că această specie ar putea avea un viitor promițător dacă tendința de încălzire a climei va continua.
Smochine proaspete, din bătătura românului
Smochinul este, probabil, cea mai cunoscută specie exotică prezentă în gospodăriile românilor. Dacă în trecut era întâlnit aproape exclusiv în Dobrogea, astăzi poate fi observat și în alte regiuni ale țării. În ultimii ani, tot mai mulți producători au început să comercializeze fructe proaspete de smochin provenite din plantații locale, iar interesul consumatorilor este în creștere.
Noi și noi experimente
Printre cele mai puțin cunoscute specii se numără banana nordului, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de pawpaw (Asimina triloba). Deși numele poate crea confuzii, planta nu are legătură cu bananierul tropical. Este originară din America de Nord și rezistă la temperaturi negative, ceea ce îi permite să fie cultivată și în climatul temperat. Fructele au un gust descris de specialiști ca o combinație între banană, mango și ananas, iar datorită valorii nutritive ridicate sunt considerate o cultură cu potențial pentru fermele specializate.
Un alt exemplu este rodia, specie cultivată deja experimental în sudul României. Temperaturile ridicate din timpul verii și iernile mai puțin severe din anumite regiuni favorizează dezvoltarea acestei plante, însă specialiștii atrag atenția că succesul culturii depinde de alegerea amplasamentului și de protecția împotriva temperaturilor extreme din sezonul rece.
Satisfacții pe măsura riscurilor
În ciuda acestor exemple, cultivarea fructelor exotice presupune investiții importante. Costurile diferă în funcție de specie, de sistemul de susținere, de irigații și de materialul săditor. În cazul unei plantații de kiwi, investiția poate fi semnificativ mai mare decât în cazul speciilor pomicole clasice, deoarece plantele au nevoie de spalieri, sisteme de susținere și irigare prin picurare. În schimb, dacă tehnologia este respectată, producția poate deveni rentabilă, mai ales în contextul în care cererea pentru fructe exotice este în creștere.
Schimbările climatice reprezintă unul dintre motivele pentru care aceste culturi sunt analizate cu tot mai mult interes. Potrivit specialiștilor, creșterea temperaturilor medii și prelungirea perioadei de vegetație creează condiții mai favorabile pentru anumite specii care, în urmă cu câteva decenii, nu ar fi rezistat în România. Totuși, climatul rămâne imprevizibil, iar episoadele de îngheț târziu sau gerurile severe pot provoca pierderi importante, motiv pentru care alegerea soiurilor adaptate și amplasarea plantațiilor în zone favorabile sunt esențiale.
Pentru fermieri, aceste culturi pot reprezenta o oportunitate de diversificare, însă nu există o rețetă universală a succesului. Înainte de înființarea unei plantații de fructe exotice este necesară o analiză atentă a condițiilor pedoclimatice, a pieței de desfacere și a costurilor de întreținere. De asemenea, consultarea specialiștilor și utilizarea materialului săditor certificat sunt pași importanți pentru reducerea riscurilor.
România nu va deveni, cel puțin în viitorul apropiat, o țară a culturilor tropicale. Cu toate acestea, experiența acumulată în ultimii ani arată că anumite specii exotice pot completa oferta pomicolă autohtonă și pot deveni o alternativă interesantă pentru fermierii dispuși să investească în culturi de nișă. Cercetarea desfășurată în universități și stațiuni pomicole, alături de experiența producătorilor care au testat deja aceste specii, demonstrează că adaptarea agriculturii la noile condiții climatice începe să prindă contur și în România.