Confesiunile unui apicultor – producție slabă, pierderi colosale

Majoritatea apicultorilor au avut așteptări și au sperat la producții mulțumitoare de miere în acest an. Dar, apicultura este ”loterie”, iar acest sezon s-a putut compara cu un loz necâștigător. Al treilea consecutiv, de altfel.

Iernarea 2019-2020 a decurs fără evenimente deosebite și cu pierderi minime, datorită temperaturilor neobișnuit de ridicate din timpul sezonului hibernal, o iarnă atipică, fără zăpadă. La buna iernare a contribuit și calitatea hranei, cu un procentaj redus de miere de mană.

Temperaturile ridicate din a doua parte a iernarii au favorizat zborurile timpurii iar primele cantități de polen și nectar proaspăt din natură au fost aduse în stupi de către albine. Pare un început bun, nu-i așa?

Vremea a continuat să fie favorabilă pentru zborul albinelor dar și pentru secreția de nectar a plantelor, caracterizată, în luna martie,prin zile însorite și nopți calde. În mod obișnuit, în Europa Centrală și de Est, prima lună de primăvară nu a avut, de multe zeci de ani, mai mult de 5 zile consecutive cu cer senin.

Anul 2020 a fost o excepție de la regulă. Beneficiind de aport aproape zilnic de nectar și polen proaspăt de la flora de sub arborii din păduri (ghiocei, viorele, toporași, etc), familiile de albine aveau, în a două decadă a lunii martie, 3-4 faguri de puiet compact, spun apicultorii.

În aceste condiții, familiile de albine au avut o dezvoltare foarte bună pentru a aduna nectarul oferit de pomii fructiferi și a valorifica primul cules de producție, cel de la răpită.

Apicultorii care au deplasat familiile de albine în pastoral, sau au avut răpiță în apropierea stupinei, au obținut cantități mulțumitoare de miere de răpiță, o medie de aproximativ 5 kg pe stup. Condițiile meteo au fost bune și existau premise pentru producții bune și la marele cules – culesul de la salcâm.

Salcâmul, acest arbore de la care se obține cea mai apreciată miere, a avut, teoretic, toate condițiile pentru a se dezvolta normal. Brumele târzii de primăvară nu au afectat mugurii florali, iar aceștia au fost din abundență. 

Culesul s-a declanșat în jurul datei de 1 Mai în regiunile nisipoase din Lunca Dunării (Calafat, Ciuperceni, etc.), și în jurul datei de 10 mai în Masivele din Câmpie. Vremea a fost frumoasă, ideală pentru cules, numai că sporurile la cântar au fost nesemnificative. Un maxim de 2,5 -3 kg pe zi a fost tot ce a avut de oferit salcâmul în acest an, un total de 7 kg de miere în cele aproximativ 7 zile cât florile au fost deschise.

Secreția de nectar a fost slabă, la sfârșitul culesului nefiind necesară extracția. Singura soluție pentru o producție relativ mare de miere, extragerea din stup a rezerveleor acumulate la răpită.

Al doilea cules de salcâm, oferea speranțe având în vederea abundența inflorescențelor din arborii de salcâm. Numai că, după trei zile de cules slab (nici de această dată salcamul nu a secretat nectar suficient) vremea s-a înrăutățit progresiv și s-a deteriorat iremediabil. Cei trei dușmani ai culesului de salcâm- frigul, vântul și ploaia, au acționat conjugat. Nopțile cu temperaturi de 5 grade, iar ziua maxim 18 grade, au creat interval însumând 3-4 ore zilnic, insuficient pentru un spor zilnic la cântarul de control.

Familiile de albine au consumat mai mult decât au reușit să adune, iar cantitatea de puiet din stupi a regresat considerabil. Apicultorii bine organizați, au realizat că acest cules este calamitat, și au retras stupii de la deal către câmpie, unde au beneficiat de zile mai calde, ceva polen și au putut administra hraniri de stimulare. Cei care au sperat într-o îmbunătățire a vremii și au rămas acolo, au pierdut, stupii slăbind iremediabil. Ei n-au mai putut fi redresati pentru culesurile următoare, anul apicol fiind ratat.

Culesul de la tei, numit ”starleta“ apiculturii, și-a justificat pe deplin în acest an, pseudonimul. După o iarnă secetoasă, fără zăpadă, nimeni nu se aștepta să ofere nectar. În cele 14 zile cât florile au fost deschise, vremea a fost ideală, temperaturile înregistrate s-au situat în intervalul 27-31 de grade, cu zăpușeala și cer înorat. Condiții în care nectarul abundă. Ploile calde liniștite din timpul culesului au stimulat zborul albinelor.

”A fost un cules bun, urmat de extracția mierii, în medie 10 kg pe familie” – ne spune Denise Dragănescu, apicultor.

Activitatea intensă din aceste două săptămâni, precum și uzura albinelor cauzată de toxicitatea teiului în ultima parte a culesului, au reprezentat cauzele depopularii familiilor de albine. Culesul de la floarea soarelui a fost și el slab, producțiile de miere de asemenea. La dată de 15 iulie, pentru multe stupine din țară, sezonul 2020 s-a considerat încheiat. Seceta ce a urmat în următoarele 3 luni a pus la grea încercare resursele financiare ale apicultorilor, aceștia trebuind să hrănească familiile de albine.

Schimbările pedoclimatice au constituit principalul factor de pierdere al apicultorilor. Familiile de albine sunt acum mai restrânse și mai vulnerabile.

”Sunt extrem de tristă și îngrijorată de gradul de depopulare. Pot spune că am avut o toamnă în care am văzut de toate: lipsa culesului, prigorii, viespi, și fluturi. Le-am hrănit, le-am făcut tratamente, le-am dimensionat cuiburile, le-am pus pereți falși din polistiren în interior și salteluțe pe podișoare.

Cu toate acestea, la felul în care se prezintă stupii, și dacă vom avea o iarnă grea, toate eforturile mele, ori subvențiile de la stat nu pot compensa lipsa de ajutor din partea naturii și nimic nu-mi va alunga îngrijorarea”, a mai adăugat Denise Drăgănescu (apicultor).