Sectorul ovin din România traversează una dintre cele mai tensionate perioade din ultimii ani, în contextul bolilor care au dus la restricții, pierderi economice și blocaje pe piața de export. În timp ce crescătorii reclamă lipsa unor soluții clare, prof. univ. dr. Mihai Daneș susține că vaccinarea ar trebui să fie principala măsură luată în calcul pentru stabilizarea situației.
Invitat în emisiunea „Agricultura la Raport”, realizată de Ovidiu Ghinea la AGRO TV, prof. dr. univ. Mihai Daneș a explicat că măsurile aplicate până acum nu au reușit să oprească răspândirea bolilor, ci au produs costuri uriașe pentru fermieri și pentru întregul sector.
„În cei 8 ani de când boala a apărut la noi, din ianuarie 2018 și până acum, s-a dovedit că lucrurile au mers din rău în mai rău. Nu s-au dovedit a opri boala, ba din contră, s-au aplicat măsuri care au dus la cheltuieli uriașe, la distrugerea unor efective de animale”, a afirmat profesorul universitar Mihai Daneș.
Acesta a atras atenția că sacrificarea animalelor nu înseamnă doar pierderi financiare, ci și pierderi sociale pentru familiile care trăiesc din creșterea oilor. În opinia sa, prevenția prin vaccinare este o soluție mult mai eficientă decât uciderea efectivelor, mai ales în condițiile în care multe dintre piețele tradiționale pentru ovinele românești acceptă animale vaccinate.
„Un singur lucru ne lipsește: vaccinarea”, a spus profesorul, subliniind că România exportă în principal către țări din Orientul Mijlociu, unde vaccinarea este o practică acceptată.
Potrivit acestuia, partenerii comerciali din zona arabă acceptă animale vaccinate sau animale cu anticorpi, deoarece și în acele state se vaccinează. În aceste condiții, prof. Daneș consideră că România ar trebui să folosească instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a proteja sectorul și pentru a permite continuarea activității crescătorilor.
„Când ai mijloace economice la îndemână, să nu le folosești, este un lucru pe care eu nu pot să-l accept, ca specialist și ca om”, a mai spus acesta.
În aceeași emisiune, Nicolae Cioranu, președintele asociației Romovis, a atras atenția asupra unei alte probleme majore: lipsa de informare a fermierilor. Acesta spune că oamenii care cresc oi au nevoie să știe clar ce presupune vaccinarea, care sunt avantajele și dezavantajele, pentru a putea înțelege și accepta o eventuală strategie națională.
„Eu mi-aș dori, cu orice ocazie, să ajungă la urechea fermierului ce înseamnă această vaccinare contra pestei micilor rumegătoare, cu avantaje și dezavantaje”, a afirmat Nicolae Cioranu.
Președintele Romovis a subliniat că fermierii nu resping soluțiile medicale, însă au nevoie de explicații clare, venite din partea specialiștilor și a autorităților. Acesta a amintit că, de-a lungul timpului, crescătorii au folosit vaccinarea pentru prevenirea mai multor boli în efectivele de ovine. „Noi știm să creștem oi, le ținem cu drag, le ținem din suflet. (…) Noi n-am prevenit cu nimic decât cu vaccin”, a spus Cioranu.
Prof. Mihai Daneș a explicat că vaccinarea nu trebuie privită ca o măsură riscantă, ci ca o formă de prevenție economică. Potrivit acestuia, costul unei doze de vaccin ar fi mult mai mic decât pierderile produse de sacrificarea animalelor.
„Prevenția reprezintă mijlocul cel mai economic pentru o ramură agricolă cum este creșterea oilor. Ce înseamnă să omori 3.000 de oi, comparativ cu 3.000 de oi înmulțit cu o doză de vaccin care poate să fie maxim 1 euro?”, a explicat profesorul.
Un alt argument adus de specialist vizează protejarea generațiilor viitoare de miei. Acesta a arătat că vaccinarea oilor înainte de montă poate contribui la transmiterea anticorpilor către miei prin colostru, oferindu-le protecție în primele luni de viață. „În momentul în care oile ajung la montă în septembrie, eu trebuie să încep vaccinarea, așa încât toți mieii care apar pe lume în decembrie, ianuarie, februarie să primească anticorpi de la mama lor prin colostru”, a precizat prof. Daneș.
În opinia sa, strategia autorităților trebuie să aibă în vedere nu doar situația din prezent, ci și viitorul efectivelor de ovine din România. Fără o intervenție coerentă, crescătorii riscă să piardă animale valoroase, iar refacerea efectivelor poate dura ani de zile.