Criza globală a îngrășămintelor rămâne una dintre cele mai mari amenințări pentru următoarea campanie agricolă, chiar dacă transporturile prin Strâmtoarea Hormuz au început să se reia după lunile de blocaj. Piața nu a revenit însă la normal, iar fermierii din numeroase state se confruntă în continuare cu prețuri ridicate, întârzieri la livrare și incertitudine privind disponibilitatea produselor necesare pentru fertilizarea culturilor de toamnă, transmite Reuters.
Problema pornește din dependența pieței mondiale de rutele maritime din Golful Persic. Înainte de conflict, aproximativ o treime din comerțul mondial cu uree – unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte pe bază de azot – tranzita Strâmtoarea Hormuz. Prin aceeași rută trecea și aproape jumătate din cantitatea de sulf transportată pe mare, materie primă importantă pentru producerea îngrășămintelor fosfatice.
După acordul interimar care a permis reluarea parțială a circulației, au început să iasă din zonă transporturi de sulf și uree. Totuși, fluxurile sunt încă departe de nivelurile de dinaintea conflictului, iar o parte importantă a mărfii aflate acum pe drum reprezintă contracte mai vechi, nu volume noi disponibile pentru piață. Analiștii avertizează că o revenire semnificativă a traficului nu este probabilă înainte de luna august, în cel mai bun scenariu.
În plus, în regiune rămân cantități importante de îngrășăminte blocate, iar unele instalații de producție din Golf au nevoie de reparații. Chiar dacă producția ar putea reveni treptat, exporturile din Qatar și Emiratele Arabe Unite pot rămâne sub nivelurile normale pe termen mediu, inclusiv din cauza problemelor apărute la infrastructura de gaze și rafinare.
Prețurile au reacționat rapid încă de la începutul crizei. Cotațiile de export pentru uree în Orientul Mijlociu au urcat în martie cu aproximativ 40%, depășind 700 de dolari pe tonă, față de mai puțin de 500 de dolari înainte de conflict. În același timp, presiunea asupra pieței a fost amplificată de restricțiile la export din China și de dificultățile de aprovizionare din Rusia.
Riscul pentru campania de toamnă nu este doar cel al unor prețuri mai mari. În perioade de incertitudine, distribuitorii și cumpărătorii pot amâna contractele, iar fermele pot reduce dozele de fertilizare sau pot renunța la anumite produse pentru a limita cheltuielile. O astfel de decizie poate avea efecte directe asupra potențialului de producție la grâu, orz și rapiță.
Semnalul de alarmă vine inclusiv din Statele Unite, unde autoritățile au anunțat o finanțare de 500 de milioane de dolari pentru extinderea producției interne de îngrășăminte. Decizia a fost luată după ce perturbările din zona Hormuz au împins prețurile în sus și au redus importurile americane din Orientul Mijlociu la zero în luna mai.