În plăcintă, copt sau de decor, pe sobă – cam astea sunt principalele roluri ale dovleacului în cultura românească. Chiar dacă este un aliment ideal pentru dietă și care are și beneficii importante în combaterea diabetului și a hipertensiunii, noi, românii, nu suntem mari consumatori de dovleac.
Pe cultura de dovleac a mizat și un tânăr fermier, din comuna Dobrotești, județul Teleorman, care, de 3 ani cultivă cu mare drag această legumă. Absolvent la Universitatea de Științe Agronomice din București (USAMV), provenind dintr-o familie de ingineri agronomi, tânărul a pus bazele unei mici afaceri agricole, ulterior reușind să acceseze și fonduri europene. Cu multă trudă și sprijin considerabil din partea tatălui său, Mihai a achiziționat și utilaje pretabile culturii de dovleac, iar, pe alocuri a improvizat, reușind astfel să mecanizeze tot procesul de plantare și îngrijire.
Tânărul fermier a încercat diverse soiuri de dovleac comestibile, cu proveniență din Franța, Maroc și Italia dar și soiuri cunoscute precum Tudor, soi românesc sau dovleacul plăcintar comun, ori Potirom, soi folosit pentru supe cremă. A studiat mult și a reușit să cultive cu succes toate sortimentele. Anii trecuți au fost foarte buni, cultura fiind una satisfăcătoare. Legumicultorul a reușit chiar să trimită și la export, în Franța, la un preț foarte bun, francezii consumând multe preparate pe bază de dovleac.
Anul acesta, la fel ca și pentru toți ceilalți legumicultori, a fost unul foarte slab, cultura a fost afectată de secetă în proporție de 70%. Pe cele 4 hectare cultivate, se pot vedea ”mini-dovlecii” rămași nedezvoltați, pe care Mihai nu i-a mai cules. Forța de muncă este scumpă, iar spațiul de depozitarea sau utilitatea acelor ”rebuturi” inexistente. Seceta a afectat producția, iar pandemia piața de desfacere, care oricum era una slabă.
”I-am dat la un centru de bătrâni și la un spital de psihiatrie, ca și donație. Dacă tot nu avem unde să-i vindem, măcar să facem un gest uman… Dumnezeu este cel care o să ne răsplătească”. ne-a spus fermierul.
Producția, una deloc grozavă, a fost parțial donată în scopuri umanitare, iar restul zace acum într-un depozit improvizat, neputând fi valorificată în vreun fel.
”Lanțurile de magazine nu ne bagă în seamă, am fost, am întrebat, dar nici nu se pune problema de un contract sau de vreo formă de colaborare… in hipermarket-uri se vând dovleci, dar nu de la noi. În România se aduc dovleci din țările calde, iar pe ai noștri îi mănâncă porcii” a spus legumicultorul.
”Am accesat fondurile europene, am respectat întocmai toate recomandările lor, producem la standarde…facem tot ceea ce vor ei să facem… de ce nu ne ajută și cu valorificarea producției? Eu vreau să muncesc, dar pentru ce? Muncesc, respect normele impuse, mă implic în totalitate, dar pentru ce? Să ma uit la dovleci că sunt frumoși? … Mă gândesc să mă reprofilez către cultura de usturoi, măcar aia este subvenționată…” – a declarat Mihai.
Legumicultorul teleormănean ne-a mai povestit și despre experiența lui din Anglia, acolo unde a lucrat într-o fermă legumicolă: “la marginea orașului exista o hală, unde toți producătorii își aduceau producția pentru ca mai apoi să fie livrată către lanțurile de magazine… aveau pancarte cu crescătorul de vaci care livra lapte la ei… un fel de asociație a producătorilor care nu doar că îi susținea, dar îi și promova!”.
Atât Mihai, cât și alte sute, sau poate chiar mii de legumicultori din România, postează anunțuri de vânzare pe rețelele sociale, în încercarea de a fructifica munca lor de peste vară. Instituțile abilitate par să bată pasul pe loc în găsirea unor metode fiabile de introducere a produselor românești pe rafturile magazinelor. Camerele agricole și înființarea asociaților de tip cooperativă rămân singura speranță pentru fermieri.
Românii? Oameni muncitori, dornici să muncească, să producă, să prospere. Problema românilor? Autoritățile care promit mult și înfăptuiesc puțin.
Autor: Diana Vasilescu
este parte a
