Creșterea accelerată a prețurilor la îngrășăminte începe să apese serios pe bugetele fermierilor români, într-un moment în care costurile de producție erau deja la un nivel ridicat. Azotatul de amoniu și ureea, două dintre cele mai utilizate inputuri în sectorul vegetală, s-au scumpit semnificativ față de toamna trecută, schimbând radical calculele din ferme.
Ing. Ion Cioroianu, prim-vicepreședinte al Asociației Fermierilor din România, atrage atenția că ritmul scumpirilor este unul alarmant. Potrivit acestuia, azotatul de amoniu s-a majorat cu aproximativ 500 de lei pe tonă într-un interval foarte scurt, din toamnă până acum.
”Azotatul de amoniu s-a scumpit cu 500 de lei/tonă, îmi spunea domnul Arion. Mi-a spus că el a luat în toamnă cu 1.900 lei/tonă, iar acum este 2.400 lei/tonă. (…) A ajuns costul îngrășămintelor să reprezinte aproape 50% din costul total. E fantastic, e foarte mult”, a precizat Ion Cioroianu, la AGRO TV, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.
În acest context, specialistul face un apel clar către fermieri să își fundamenteze deciziile pe date concrete din sol, prin realizarea cartării agrochimice.
Aceeași tendință de scumpire se regăsește și în cazul ureei. Marius Someșan, fermier, spune că prețul ureei a ajuns în această perioadă la 2.600–2.700 lei/tonă plus TVA, față de 2.200–2.300 lei/tonă în toamnă. Diferența este una semnificativă, mai ales pentru fermele medii și mari, unde cantitățile utilizate sunt considerabile.
Și fermierul din Teleorman susține că analizele de sol sunt necesare în astfel de situații, pentru ca fermierii să-și poată adapta planul de fertilizare și să nu facă risipă de îngrășăminte. ”Nu trebuie făcută cartare neapărat la scară mare, dar orientativă. Câteva puncte din solele reprezentative și adaptezi planul de fertilizare în consecință”, a explicat Marius Someșan.
În lipsa unor astfel de analize, riscul este dublu: pe de o parte, fermierii pot aplica îngrășăminte în exces, cheltuind inutil sume importante, iar pe de altă parte pot fertiliza insuficient, cu efecte directe asupra producției finale. În condițiile actuale, fiecare kilogram de îngrășământ aplicat fără justificare agronomică se transformă într-o pierdere financiară.