De ani de zile, fermierii români se plâng de modul discriminatoriu în care sunt care sunt tratați de marii retaileri, acuzând practicile neloiale prin care aceștia îi obligă să-și vândă produsele chiar sub costul de producție. Cum printre politicienii români se pare că nimeni nu-i ascultă, disperați, fermierii încearcă să-și găsească dreptatea pe la ușile altor politicieni.
Redăm mai jos integral scrisoarea deschisă pe care Alianța pentru Agricultură și Cooperare a adresat-o Uniunii Democrate Maghiare din România și în care fermierii români cer să fie sprijiniți în privința practicilor neloiale la care sunt supuși de către marii retaileri în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.
„Către, Uniunea Democrată Maghiară din România
Stimate domnule Președinte Kelemen HUNOR,
Alegem să ne adresăm dvs. cu trimitere la activitatea deputaților și senatorilor din cele două comisii de Agricultură de la Camera Deputaților și de la Senat, în sensul impactului pe care aceștia îl au în proiectul legislativ Plx 178/2021 de transpunere a Directivei (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, la care ne vom referi ca Directiva PCN.
Este important de menționat că la nivelul Alianței pentru Agricultură și Cooperare considerăm Directiva PCN ca cel mai important act normativ, care în mod corect implementat poate aduce îmbunătățiri reale în Agricultură și poate și genera un efect de capitalizare al producătorilor autohtoni, precum și scăderea dependenței acestora de măsurile de sprijin din fonduri europene sau naționale. Așa cum este cunoscut, sectoarele din Agricultură sunt interdependente, fermierii din diferite sectoare fiind atât furnizori cât și cumpărătorii inputurilor, zootehnia spre exemplu generând produse agroalimentare de origine animală cu valoare mare adaugată. În lipsa unei reglementări care să asigure un cadru onest, și implicit prețuri de achiziție a produselor de către marii retail care să acopere integral costul de producție, dar să și genereze profit, așa cum legislația în vigoare impune, ne găsim în situația în care cuantumul măsurilor de sprijin implementate pe oricare dintre sectoare se irosește în conturile de profit ale marilor retaileri, respectiv ajung ca și profit în contul sucursalei principale din țara de origine. Este de notorietate că profiturile înregistrate în România ajung sub formă de plată pentru servicii de consultanță în țările de origine ale hypermarketului, dar și că fermierii români creează locuri de muncă în economia națională și plătesc impozitele în România.
Este, de asemenea, important de precizat că am fost implicați în majoritatea discuțiilor, dezbaterilor și ședințelor care au dus la intrarea în vigoare a Legii 150/2016 de modificare și completare a Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. Dorim să ne referim la acest act normativ ca la cel care înglobează în mod real necesitățile fermierilor din România, necesități demonstrate, dar și să denunțăm modul în care Legea 321/2009 a fost ulterior modificată de Legea 28/2020, fără consultarea sau măcar informarea asociațiilor profesionale din Agricultură, și de o manieră în totală contradicție cu realitatea din piața relevantă. Aceste mențiuni sunt necesare pentru că modificarea termenului de plată (de la 7 zile de la livrare la 14 zile) pentru produsele agroalimentare primare cu un rulaj rapid la raft, al căror termen de valabilitate le face impropii consumului într-un termen scurt de la livrare, și prevăzute în anexă la lege, nu a dus decât la situații în care fermierii creditează marile lanțuri de magazine, aceștia fiind nevoiți să contracteze credite comerciale pentru susținerea producției.
În acest context, apreciem declarația Președintelui comisiei de agricultură din Camera Deputaților și anume că «[…] din 2019 până acum, micul producător, fermierul român a pierdut recolte, bani și oportunități în raport cu corporațiile care domină azi retailul în România». Așa este, ba mai mult, dacă se punea în mod real în aplicare prin controale în vederea conformării, inclusiv prevederile Legii 150/2016, în cei patru ani de activare, puteau produce efecte benefice fermierilor români, în consecință socotim că ultimii șase ani au curs în detrimentul fermierilor, pagubele putând fi ușor estimate și deloc neglijabile.
Deși, trebuie să recunoaștem, lucrările și dezbaterile duc în unele cazuri la soluții și articole formulate în acord cu spiritul Directivei PCN, cu realitățile din piața relevantă și cu drepturile legitime ale fermierilor, Alianța pentru Agricultură și Cooperare nu își permite să renunțe la solicitările cele mai importante ale furnizorilor vulnerabili din România.
Prin furnizor vulnerabil înțelegem furnizorul cel mai expus riscurilor, precum perisabilitatea mărfurilor comercializate, acest aspect făcându-l pe acesta și victima cea mai des întâlnită practicilor comerciale neloiale. Sub presiunea stocurilor perisabile este uzual ca hypermarketurile să scadă succesiv și gradual, ulterior stabilirii prețului de vânzare, diferite taxe și servicii (risturne și remize), de multe ori ajungându-se în situația în care furnizorul primește aproximativ 60% din suma inițial agreată. Cumulat cu penalități de întârziere și clauze penale exorbitante pentru nelivrare, sunt multe cazuri în care furnizorii sunt captivi în contracte în care vând de multe ori la prețuri sub costul de producție, ducând în foarte multe cazuri la erodarea afacerii sau chiar insolvență/faliment. Mai menționăm că în cele mai multe cazuri discutăm despre producători ce pun pe piață produsele din coșul zilnic, produse ale căror specificitate o reprezintă concurența acerbă pentru a asigura un preț mai mic, dar și produse care nu au în mod uzual nevoie de promovări sau alte servicii din partea hypermarketului.
Chiar dacă la nivel declarativ există consens pentru necesitatea protejării acestora de o manieră legislativ superioară ca nivel al drepturilor, în fapt intervențiile pe text a actorilor cu interese contrare se manifestă de aceeași manieră abuzivă ca și în piața relevantă. Putem spune la acest moment al discuțiilor că nu există niciun motiv să considerăm sau să apreciem că producătorii vulnerabili vor putea beneficia în viitor de un termen de plată adaptat la viteza de rotație pe raft a produselor (respectiv 7 zile calendaristice de la livrarea produselor precum în Legea 150/2016), de o protecție reală împotriva diminuării unilaterale a prețului de vânzare prin taxe și servicii, de posibilitatea reală să adapteze contractul de vânzare cu propriile observații și necesități, de condiții și termene rezonabile premergătoare unei încetări a contractului și lista poate continua. Un alt aspect specific furnizorilor vulnerabili este că pe segmentul acestora de gamă de produs există în aproape toate cazurile, la raft, furnizate chiar de același producător, produse marca proprie a magazinului, care nu este împovărată de același condiții, respectiv de aceleași taxe și servicii impuse unilateral. Chiar într-o ieșire publică, un reprezentant al Consiliului Concurenței a declarat despre această practică că este una în care «producătorul își canibalizează propria marcă».
Considerăm, domnule Președinte, că în tot acest context este necesară intervenția dvs., dar și un angajament ferm din partea partidului pe care îl conduceți, care să garanteze fermierilor din România că înțelegeți problemele cu care aceștia se confruntă, că problemele din Agricultură sunt pe lista de priorități ale partidului dar mai ales că nu veți accepta ca actul de transpunere să se facă la un nivel inferior al drepturilor fermierilor, fără adaptarea condițiilor la realitățile din România. Menționăm că am analizat și alte modele de implementare la nivelul UE, și am fost real impresionați de faptul că legiuitorul din Germania a ales să considere practicile «gri» (cele ce pot fi practicate cu «acordul» ambelor părți) în aceeași categorie cu cele «negre», protejând astfel producătorii locali suplimentar. Se impune menționarea faptului că la o analiză reiese clar că producătorii din Germania au mult mai multe drepturi decât cei din România, dar și menționarea că această politică protecționistă o aplică doar pe teritoriul Germaniei, pe cel al României observăm un birou comercial, Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (al cărui statut sau act de funcționare nu îl cunoaștem, presupunem însă că nu este parcurs același traseu ca în cazul organizațiilor profesionale unde instanța competentă verifică cerințele înființării și funcționării) care este condusă la nivel de Vicepreședinte de un salariat al PROFI, intervine și practică un lobby agresiv, vădit abuziv raportat la legislația existentă dar și spiritului Directivei PCN.
Acest lobby nu se rezumă la discuțiile sau ședințele comune, în discuții pe holurile Parlamentului aflăm de la unii deputați că resimt presiuni și ingerințe externe în favoarea marilor retaileri. Domnule Președinte, vă rugăm ca în astfel de cazuri toți deputații și senatorii să fie încurajați să denunțe aceste practici și să sesizeze autoritățile în drept. Confirmăm și noi acest ingerințe și practici, vedem cum se tranzacționează contracte de publicitate sau alte beneficii din partea marilor retaileri, le vedem și nu ne putem gândi decât că fermierii pe care îi reprezentăm au plătit și pentru aceste favoruri.
În încheiere trebuie menționat că fermierii din România nu își doresc o transpunere de Directivă într-un sens sau altul, nu își doresc să urmărească Monitorul Oficial să coreleze acte normative și să facă interpretări juridice pe text. Fermierii din România își doresc respect în actul de comerț, care se traduce prin condițiile minimale pe care le-am enumerat mai sus. Pentru aceste motive și noi solicităm ca cerințele noastre minimale pentru furnizorii vulnerabili să fie implementate la nivelul Plx 178/2021 și/sau la nivelul Legii 321/2009, însă să își producă efectele cât mai grabnic cu putință.
Putem, domnule Președinte, să clarificăm orice neclaritate în ceea ce privește Practicile Comerciale Neloiale în România, putem să aportăm, cum o facem de ani de zile, sprijin la redactarea textelor legislative, dar nu putem să ducem o luptă atât de inegală precum cea cu marile corporații care dețin în proporție de 100% comerțul modern din România. Pentru ca să încercăm să echilibrăm această balanță e nevoie de intervenția dvs. în sprijinul fermierilor din România, în sprijinul întregii Agriculturi, este nevoie de consens politic, indiferent de partid, și de asumarea responsabilității pentru rezolvarea acestui flagel al PCN, pe care chiar Comisia Europeană îl reclamă. 96% dintre relațiile comerciale din Uniunea Europeană, în anul 2011, erau afectate de practicile comerciale neloiale, apreciem și putem produce dovezi că în România (exceptând marii furnizori multinaționale) aceste practici sunt mult peste nivelul celor practicate la nivelul UE.
Facem mențiunea că Alianța pentru Agricultură și Cooperare nu are simpatii sau antipatii politice, nu avem vreo «afiliere» informală la vreo formațiune politică, și că înțelegem să ne raportăm la toți politicienii din Camera Deputaților sau din Senatul României ca la cei îndriduiți de cetățenii României să ia măsurile necesare raportat la legislația în vigoare, rolul și impactul social și economic al celor impactați de deciziile luate, și în mod evident reprezentând cât mai eficient cu putință drepturile legitime ale organizațiilor profesionale membre. Pentru aceste motive, în cazul în care, la finalul procesului legislativ în derulare, drepturile fermierilor nu sunt reglementate în spiritul Directivei PCN, înțelegem să sesizăm Comisia Europeană și să solicităm respingerea propunerii de transpunere, apelând inclusiv la Copa Cogeca (cea mai mare organizație profesională a fermierilor la nivel european) ai căror membrii suntem pentru susținere în aceste demersuri”.
În numele tuturor membrilor și organizațiilor membre ale celor 4 organizații semnează Ionel Arion (PRO AGRO), Nicolae Vasile (LAPAR), Mircea Băluță (UNCSV) și NIcolae Sitaru (APPR).
este parte a
