Denumirea stiintifica a lalelelor, TULIPA, vine de la cuvantul persan toliban, care inseamna tulpan.
Laleaua este un gen care cuprinde aproximativ 100 de specii de plante cu flori din familia Liliaceae. Sunt originare din sudul Europei, nordul Africii si Asia, din Anatolia si Iran.
Deşi durata de viaţă a florii de lalea nu depăşeşte o săptămână, această minunată creaţie a naturii se situează undeva între primele locuri ale unui top al celor mai îndrăgite flori de pe întreg mapamondul. Forma de cupă, culorile aprinse şi eleganţa sunt doar câteva dintre trăsăturile speciale ale florii de lalea, plantă cultivată într-o Asie dominată de Imperiul Otoman încă de la jumătatea mileniului trecut.
La ora actuală, există peste 150 de specii de lalea şi peste 3000 de varietăţi sub diferite culori, forme sau combinaţii de culori. Lalele sunt cunoscute pentru florile lor în culori aprinse sau suave, roşu, galben, portocaliu, mov, roz şi multe altele.
Fără lalele, orice grădină de primavară este tristă, neîmplinită şi lipsită de culoare. Majoritatea grădinarilor amatori nu ştiu dacă să planteze sau nu lalele, fiindu-le teamă că ar greşi cu ceva şi ar putea rămâne fără minunatele lalele. Cultivarea lalelelor nu este complicată, urmând cu atenţie paşii corecţi ai plantării acestora, ne vom bucura primăveri la rând de gingăşia şi vraja culorilor inegalabile ale acestora.
Lalelele au nevoie de caldura verii pentru a coace bobocii pentru anul viitor, dar in acelasi timp au nevoie de frigul iernii pentru a se reface si pentru a pregati o puternica iesire in primavara. Lalelele sunt indigene zonelor muntoase cu un climat temperat si de aceea au nevoie de o perioada rece de repaus, numita vernalizare. Prefera primaverile lungi si racoroase si verile uscate.
Exista doua perioade in care se pot planta bulbi de lalele, si anume toamna târziu sau primavara devreme.
Bulbii de lalele plantaţi prea devreme riscă să pornească în vegetaţie, şi, odată cu venirea frigului, pot îngheţa şi muri. Plantarea adecvata se face toamna, in lunile octombrie sau noiembrie, cand se scot bulbii de gladiole, pentru ca bulbii de lalele rosii sau de alte culori sa nu prinda primele ingheturi.
In solar se poate efectua plantarea si in ultima jumatate a lunii decembrie sau inceputul lunii ianuarie dacă nu s-a instalat gerul. Se va realiza mai intai o selectie a bulbilor, pentru ca cei uscati ori stricati sa nu fie inclusi, alegandu-se doar cei fara zgarieturi sau taieturi ori zone mai moi la atingere.
Regula pentru bulboase este ca adâncimea de plantare să fie egală cu de trei ori înălţimea bulbului (exemplu: bulbul de 5 cm x 3 = 15 cm adâncime). Distanţa dintre bulbi variază între 5-8 cm.
Pe fundul gropilor/lăcaşurilor /brazdelor de plantare vom pune un strat subţire de nisip care va avea rol drenant. Astfel, va fi împiedicată mucegăirea bulbilor, respectiv îmbolnăvirea acestora. Atenţie, substratul trebuie sa fie umed înainte de plantare, deoarece după plantare este interzis udatul bulbilor.
Udarea se efectuează doar în perioadele de secetă. În perioada de înflorire, planta are nevoie de un aport de apă mai consistent, aşal că vom uda lalelele cam de 2 ori la 10 zile. Vom înceta să le udăm din momentul încetării înfloririi. Mare atenţie când udăm deoarece apa, care accidental cade pe flori, poate duce la pătarea şi degradarea lor, chiar la instalarea unor boli fungice.
Hrănirea cu substante organice: cenuşă, macerat de urzici, compost. Dacă se folosește gunoi de grajd, mraniţă sau/şi gunoi de pasăre, acesta se va încorpora în cantităţi mici, primăvara devreme, chiar pe zăpada netopită, înainte de răsărirea lalelelor.
Afânare sistematică (mai ales dupa ploaie), pentru preîntâmpinarea formării crustei de pământ. Dacă oxigenul nu ajunge la rădăcini, bulbii de lalea se vor sufoca, existând pericolul mucegăirii şi, fireşte, îmbolnăvirii bulbilor.
Îndepărtarea buruienilor şi mulcirea cu material organic (iarba veştedă, paie, scoarţă de copac, keramzit, etc.) este și ea necesară pentru o plantă sănătoasă.
Îndepărtarea florilor de lalele după terminarea înfloririi, lăsând frunzele până la veştejirea lor. Acest lucru este valabil la toate bulboasele. Frunzele vor hrăni planta până în momentul veştejirii lor. Abia atunci le vom putea îndepărta.
Există un mic truc, folosit din bătrâni: pe fundul gropii/lăcaşului/brazdei de plantare pentru lalele se pun 1-4 hamsii proaspete sau orice peşte mic (nu din conservă sau sărat), coadă sau cap de peşte proaspăt. Potasiul eliberat în urma descompunerii peştelui va hrăni bulbii şi va face ca florile să fie mai frumoase, mai viu colorate. Totodată, mirosul înţepător va alunga dăunătorii (coropişniţele, şoriceii de câmp, etc.), implicit cârtiţele.
Se spune că bulbii de lalea, an de an, trebuie scoşi, uscaţi şi replantaţi în alte locuri. Numai că, replantarea pe locul iniţial se poate face doar o dată la 2-4 ani iar dacă este vorba despre o grădină de mici dimensiuni, acest lucru este foarte complicat. În acest caz există două soluţii: vom planta bulbii în recipiente şi vom risca să nu scoatem bulbii de lalele câţiva ani la rand.
Totuşi, dacă ne hotărâm să-i scoatem, acest lucru trebuie facut cu grijă: bulbii de lalea se scot când frunzele sunt veştede şi îngălbenite. Scoatem cu grijă, fără să-i vătămăm, îi curăţăm de resturi şi de pământ şi-i punem la uscat într-un loc ferit de soare şi curenţi de aer, cu o temperatură constantă (22-25 grade).
Dupa ce s-au uscat, bulbii de lalele vor fi depozitaţi în locuri întunecate, răcoroase şi uscate (de preferat 10-12 °C), în cutii cu perforaţii, pungi de hârtie ori săculeţe de pânză, fiecare soi cu eticheta sa. Bulbii de lalele se vor verifica sistematic, pentru a nu avea surpriza să se strice până la plantarea din toamnă.
Plantate în pâlcuri, ca borduri florale, în diverse desene florale, în combinaţii cu narcise, zambile, muscari, crocuşi sau alte plante ce înfloresc primăvara, lalelele au capacitatea de a îmbogăţi vizual orice decor în care a fost plantată.
este parte a
