Când vine vorba de soarta agricultorilor, greu încercată pe vreme de restriște, politicienii români simt că trebuie să fie uneori ironici, o astfel de situație fiind și cea a ministrului Agriculturii, Adrian-Nechita Oros, care a declarat marți, 30 martie 2021, că problema lipsei apei este una veche, de pe vremea lui Labiș, „de la Moartea Căprioarei”.
Potrivit precizărilor contestatului ministru al Agriculturii liberal, ținta moțiunii simple a PSD pentru a doua oară, România se confruntă cu o secetă pedologică în Dobrogea, sudul Moldovei şi nord-estul Olteniei, indiferent de regimul precipitaţiilor.
Ca atare, susține el, programul de gestionare a apei ar fi cel mai important din Planul Naţional pentru Redresare şi Rezilienţă (PNRR), a declarat, marţi, 30 martie 2021, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, în cadrul conferinței „Capitalul autohton – nivelul următor: planurile de adecvare și de internaționalizare în noua economie post-Covid”, organizată de Curs de Guvernare.
„De departe, cel mai important program din PNRR, practic ar trebui să fie un program de ţară, este cel privind gestionarea apei. De un an de zile vorbesc despre acest lucru, sper să mă audă cât mai multă lume şi sper să nu avem într-un viitor foarte apropiat o problemă cu apă. Deşi nu era treaba Ministerului Agriculturii să se ocupe de apă, pentru că aparţine altui minister, pe mine nu mă interesează doar apa din agricultură, mă interesează apa ca resursă.
În acest an care a trecut, m-am uitat foarte mult pe toate rapoartele, studiile care s-au făcut în această zonă a Mării Negre şi avem o problemă veche, încă de pe vremea lui Labiş, de la Moartea Căprioarei: în unele zone din ţară, tot ce înseamnă Dobrogea, sudul Moldovei, nord-estul Olteniei, avem o secetă pedologică, adică o lipsă a apei din sol constantă. Indiferent de regimul precipitaţiilor, în mod constant în această zonă rezervele de apă din sol scad, de aceea şi procesul destul de avansat de deşertificare din sud, de aceea şi anii de secetă tot mai frecvenţi. Dacă până acum câţiva ani era o secetă o dată la 10 ani, acum o dată la 4-5 ani vine un an secetos”, a descris cu o fină ironie în glas situația deficitului de apă din sol, ministrul PNL al Agriculturii.
În plus, acesta a adăugat că, în cazul în care nu va exista o strategie privind gestionarea apei pe termen lung, una care să fie şi finanţată, România va avea probleme serioase în anii următori.
El vede fiabile proiecte faraonice, inclusiv cele de depozitare a apei din zăpada topită, fără a lua în calcul investiții în proiecte, cum este și cazul Canalului Siret-Bărăgan, aspect sesizat inclusiv de PSD în moțiunea lor simplă depusă împotriva lui Oros, luni, 29 martie 2021.
„Dacă nu încercăm să avem o strategie şi să finanţăm această strategie pe termen lung privind gestionarea apei, începând de la a capta fiecare picătură de apă pe care o avem la dispoziţie, inclusiv zăpezile acelea care se topesc, să o depozităm, să o transportăm cu cât mai puţine pierderi, să o utilizăm cât mai eficient pe energie sigur cât mai verde şi cu un consum de energie cât mai puţin, pe termen lung o să avem o problemă. Eu mă uit la ţările care au avut dintotdeauna o problemă cu apa, au reuşit să rezolve această problemă, reuşesc să ducă fiecare picătură de apă la plantă şi au producţii comparabile cu cele ale noastre”, a explicat Oros.
În ceea ce privește banii alocați pentru acest program din PNRR, ministrul de resort a precizat că, în 2020, suma a fost mult mai ambiţioasă, de circa 6,5 miliarde de euro, însă anul acesta au venit foarte mulţi miniştri cu alte proiecte, iar suma alocată s-a diminuat la 4 miliarde de euro.
„În ultima întâlnire la nivel de Guvern, pentru programul de gestionare a apei dedicat agriculturii s-au alocat 2,5 miliarde de euro şi încă 1,3 miliarde de euro pentru partea de apă gestionată de către Ministerul Mediului, apă potabilă, apă reziduală şi captări, deci aproape 4 miliarde de euro pentru tot ceea ce înseamnă apa. Ca să vă dau un termen de comparaţie, în 2018, când s-a finalizat acel raport privind resursele de apă şi fenomenul deşertificării în România, experţii care au făcut acel raport spuneau că suma necesară atunci pentru a rezolva problema apei, în general a apei în România, era de 27 de miliarde de euro.
Deci suma aceasta de 2,5 miliarde de euro, chiar dacă pare o sumă foarte mare, pentru că este o sumă care nu s-a cheltuit în ultimii 30 de ani pentru irigaţii şi în general pentru îmbunătăţiri funciare, este una foarte mică comparativ cu suma necesară, dar sigur, de asemenea, este una foarte mare care trebuie cheltuită într-un timp foarte scurt. Atunci eu cred că este o sumă realistă 2,5 miliarde de euro pentru infrastructura de irigaţii, drenaj şi în general pentru infrastructura de gestionare a apei”, a menționat în acest context ministrul Agriculturii, Adrian Oros.
„Ați lansat fix ZERO programe”
Luni, 29 martie 2021, PSD prezenta în plen moțiunea simplă împotriva ministrului Agriculturii, Adrian-Nechita Oros, demers intitulat sugestiv „Agricultura României este atacată de cel mai periculos dăunător: ministrul Adrian-Nechita Oros”.
În textul prezentat, partidul de opoziție taxează lipsa de implicare a ministrului liberal în ceea ce privește infrastructura de irigații și se întreabă retoric prin vocea șefului Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, Adrian-Ionuț Chesnoiu: „Aveți posibilitatea să prezentați țării și fermierilor, cu date exacte, câte proiecte de investiții noi au demarat și s-au finalizat în mandatul dumneavoastră? Și mă refer la parcurgerea integrală a etapelor unor investiții, de la DALI la Recepție/Punere în funcțiune. Nu vă chinuiți să căutați nici de această dată, pentru că vă spunem tot noi! În cele 17 luni de când sunteți ministru – ZERO investiții noi demarate!”
„Programe principale din domeniul irigațiilor elaborate în mandatul dumneavoastră – zero. Vă aducem la cunoștință pe această cale, domnule ministru Oros, că toate programele de sprijin pentru îmbunătățirea sectorului de irigații din România au fost elaborate în perioada premergătoare mandatului dumneavoastră, respectiv: – Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații a fost aprobat prin Legea 269/2015, cu o alocare multianuală de 1,015 miliarde euro pentru perioada 2016-2020.
– Programul «Apa gratuită până la punctele de livrare» a fost aprobat prin Legea 133/2017, completată de Legea 130/2018; – Programul de investiții «Canal magistral Siret-Bărăgan Etapa I», cuprinzând canalul pe zona acumularea Călimănești-Râmna, în lungime de 51,5 km, a fost aprobată prin OUG 4/15.02.2019 prelucrarea acestui obiectiv de investiții de către ANIF, pentru efectuarea lucrărilor prevăzute în etapa I. În 2018 fusese realizată o primă investiție în stația SRP5 Haret din Amenajarea Complexă Ruginești-Pufești-Panciu, care asigură nivel de apă pentru irigații în această amenajare, prin preluarea apei direct din Canalul Siret-Bărăgan, fiind amplasată la km 5+200.
Dacă cele expuse mai sus nu vă sunt cunoscute sau nu le recunoașteți, ne puteți contrazice și să ne prezentați, la fel de punctual și dumneavoastră, câte programe strategice în domeniul infrastructurii de irigații ați lansat în cele 17 luni de când sunteți ministru?
Nu vă va fi greu să faceți calculul, pentru că ați lansat fix ZERO programe, asta este performanța dumneavoastră în sectorul infrastructurii de irigații”, se scrie în moțiune.
„Moartea căprioarei”
(Versuri de Nicolae Labiș)
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.
Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.
Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!
Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
https://Versuri.ro/w/jj17
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!
Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: – Avem carne!
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini…
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.
Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu…
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!
