Prețurile oleaginoaselor s-au prăbușit pe bursele internaționale în ultimele luni. Practic, după valorile record atinse în primăvara anului trecut, rapița și floarea soarelui au tot scăzut, până au ajuns la valorile care se înregistrau înainte de începerea războiului. Astăzi, situația din piețele de mărfuri agricole nu arată prea bine pentru fermieri, iar cei care vor să obțină profit trebuie să facă producții pe măsură.
În ceea ce privește rapița, creșterea prețului de anul trecut poate fi explicată prin producția scăzută din Canada, precum și blocajele din Rusia și Ucraina. Însă cum nicio minune nu poate ține foarte mult, cotațiile s-au prăbușit, iar perspective prea mari de creștere nu există anul acesta.
”Sunt doi poli în lumea asta care generează rapiță. Primul este Canada, care generează un volum de 20 milioane de tone, iar al doilea este Uniunea Europeană, care generează și ea 20 de milioane de tone. Orice sughiț în aceste două locuri debalansează piața. Canada a sughițat rău cu un sezon înainte și au realizat doar 12,5 milioane de tone. S-a mai adăugat și blocajul din Rusia și Ucraina, adică încă un minus de 6 milioane de tone, iar rapița a ajuns la niște prețuri exorbitante, astronomice, de nemaiîntâlnit. De ce a ajuns acolo? Pentru că foarte mulți procesatori erau neacoperiți și au competiționat spre a cumpăra rapița.
Momentul în care lucrurile au început să o ia la vale a fost luna mai, când s-a văzut că ceea ce s-a plantat în Australia și Canada arată bine. A venit OPEC-ul și a spus că va reduce producția de țiței cu 2 milioane de barili pe zi, ceea ce înseamnă că nu mai e nevoie de atât de mult ulei de rapiță pentru a produce biocombustibil. Țin minte acea zi, pentru că mi-am sunat clienții și le-am spus să vândă rapița, pentru că nu mai e de stat cu ea. De atunci, rapița a început să scadă sistematic.
Astăzi, ne aflăm într-un peisaj care arată așa. În Uniunea Europeană, conform COCERAL, vom avea 20,2 milioane de tone, iar conform Uniunii Europene vom avea 19,6 milioane de tone de rapiță. Așteptăm însămânțarea în Australia și Canada în luna aprilie. În România s-a pus foarte multă rapiță și arată foarte bine. Creșterile acelea pe care le vedem azi pe bursă sunt o nimica toată față de scăderea de aproape 140 de euro pe care și-a luat-o într-o lună și jumătate. (…) Dacă Australia și-a permis să vină de la antipozi, cu rapița în Europa și să o vândă, înseamnă că prețul nostru era inflamat. Perspectiva din acest moment este că vom avea suficientă rapiță anul acesta”, a explicat Cezar Gheorghe, fondator AGRO Column și expert în piețele de mărfuri agricole, pentru AGRO TV, în emisiunea ”Agricultura la Raport”.
Situația a fost aproape identică și la floarea soarelui, iar fermierii care nu au profitat de cotațiile record de anul trecut nu se vor mai întâlni prea curând cu astfel de situații. Totuși, suprafețele însămânțate cu floarea soarelui au crescut anul acesta, atât în România, cât și în restul Europei. Pe ce mizează fermierii, ne-a explicat tot Cezar Gheorghe.
”La floarea soarelui s-a întâmplat identic. Ucraina, fiind cel mai mare producător din bazinul Mării Negre, au avut marfa blocată, iar prețul s-a dus la 1.150 dolari/tona de materie primă în martie. După aceea a început să scadă, pentru că și-au găsit traseul către Uniunea Europeană, iar marfa ucraineană discountată a început să rămână pe aici, prin Bulgaria, și a înlocuit marfa noastră în complexul de procesare. Nimic ilegal, totul perfect legal.
Acum ne aflăm într-o fază în care toată lumea este iarăși foarte motivată în a planta floarea soarelui, pentru că scapă de o parte din seceta de vară, dar este și mult mai profitabil din punct de vedere logistic. O tonă de floarea soarelui e mai scumpă decât o tonă de porumb, și cu toate că cheltui aceiași bani pe transport, e mult mai bine să cari floarea soarelui. Ucraina va pune cel puțin 600.000 de hectare de floarea soarelui în plus, Uniunea Europeană va genera mult mai multă floarea soarelui, România va prelua din asolamentul porumbului circa 150.000-200.000 de hectare și vor merge pe floarea soarelui. Deci să nu ne așteptăm la niște vârfuri extraordinar de mari. Problema rămâne la costurile foarte mari de înființare, pentru că dacă vinzi semințe la 400 dolari/tonă, trebuie să ai o producție minimă de 2,7-3 tone/hectar ca să scoți ceva, să ai o marjă operațională de 15-20%”, a explicat Cezar Gheorghe.
