Statistică INCREDIBILĂ – Agricultura României înainte de ’89, mai performantă decât acum?

Faptul că agricultura României trece prin momente dificile, iar mediul rural românesc este din ce în ce mai abandonat cu fiecare an care trece, nu mai reprezintă un secret. ”Capitalizarea” este un termen pe care puțini fermieri din țara noastră au ajuns să-l cunoască, pentru că majoritatea dintre cele peste 800.000 de ferme din România se află la limita subzistenței.

Un lucru trist, însă, este faptul că agricultura din țara noastră pare să fi regresat și din punctul de vedere al tehnologiilor aplicate la nivel de cultură, comparativ cu ceea ce se întâmpla înainte de 1989. În emisiunea ”Agricultura la Raport”, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Nicu Vasile, a prezentat o statistică legată de cantitățile de îngrășăminte aplicate în culturile agricole.

”În 1986, România consuma 706.934 de tone substanță activă de azot. În 2015, consumam 357.000 tone substanță activă, deci la jumătate. În ceea ce privește fosforul, în 1986 consumam 387.375 de tone substanță activă, iar în 2015 am administrat pământului României 133.000 tone substanță activă. La potasiu consumam 200.000 tone în 1986 și doar 43.000 tone în 2015. În condițiile în care avem această creștere de preț, în mod sigur fermierul nu va mai putea să achiziționeze la adevărata nevoie a solului și a culturii pe care noi o înființăm. Per total la îngrășăminte, în 1986 am avut 1.295.299 tone substanță activă, iar în 2015 am avut 533.000 tone. Și pe urmă venim și punem restricții pe azot, pe fosfor, pe potasiu…”, a precizat Nicu Vasile în direct la AGRO TV.

Sigur, aceste statistici reflectă mai multe lucruri îngrijorătoare pentru agricultura României, printre care și lipsa de capital a fermierilor români, care nu își permit să aplice tehnologiile la nivelul la care ar trebui.

”S-a înjumătățit cantitatea de substanță activă, dar eu cred că aici există mai multe valențe, nu putem privi doar statistic. Eu cred că în România, cel puțin în anii 2000, foarte multă agricultură s-a făcut exclusiv după ureche. Fiecare a făcut după cum l-a tăiat capul. După ce am intrat în Uniunea Europeană și a mai început APIA să ne forțeze să respectăm niște reguli – substanțele active, registrul de pesticide, să nu dăm foc la miriști – de frică, la început, am început să respectăm aceste reguli; dar în continuare există foarte multe anomalii, în speță la fermele mai mici, unde fiecare aplică cum poate, pentru că suferă, nu au utilaje necesare, nu au tehnica necesară și de unde să taie? Taie de la îngrășăminte și la erbicidele scumpe”, a explicat fermierul Alexander Degianski.

În ceea ce privește ajutoarele din partea statului, fermierul timișorean spune că nu așteaptă decât să nu fie încurcat, pentru că statul a dovedit deja că nu are capacitatea financiară și intelectuală de a-i ajuta pe fermieri.

”Altă problemă este dată de faptul că avem foarte multe așteptări de la stat. Pentru mine, este un punct de plecare păgubos. Statul nu trebuie să ne ajute, ci să nu ne încurce. Pentru că n-o să ne ajute, nu are capacitatea nici financiară, nici intelectuală și nici logistică să ne ajute. Statul trebuie să ne faciliteze accesul la apă din orice sursă posibilă și să ne asigure infrastructura feroviară. Suntem țara cu cele mai multe tone transportate pe șosea. De la Timișoara la Constanța, dacă pică un măgar pe calea ferată, nu mai circulă niciun tren. (…) Toată lumea vorbește de PNRR-ul acesta și nu se va întâmpla mare lucru pe partea de agricultură, dar nimeni nu vorbește despre celelalte industrii conexe, cum ar fi căile ferate, managementul apei și energia, pentru că aceste trei lucruri ne vor omorî, nu altele”, a mai spus Alexander Degianski.