„Semințe de sol”, da, ai citit bine! Le „plantezi” pe nisip și, într-un an, doi, poți avea pe suprafața deșertului un sol tamna bun pentru plantat!
O echipă de oameni de știință chinezi susține că a scurtat procesul de stabilizare a nisipului de la decenii la doar câțiva ani, deschizând noi speranțe în lupta împotriva deșertificării, scrie publicația electronică Vietnam.vn citând agenția de știri Xinhua.
Undeva în nord-vestul Chinei, la Stația de Cercetare și Experimentare a Deșertului Shapotou, parte a Institutului de Ecologie, Mediu și Resurse din Nord-Vest, Academia Chineză de Științe, o echipă de cercetători a dezvoltat și implementează o nouă tehnologie bazată pe niște așa-zise „semințe de sol”, pentru a crea un strat artificial de sol biologic pe suprafața deșertului.
Aceste „semințele de sol” sunt în esență preparate solide de cianobacterii, un tip de preparat microbian care poate fi răspândit direct pe suprafața nisipului. Când plouă, cianobacteriile cresc, legând particulele de nisip între ele, formând un biofilm stabil care oferă o bază pentru creșterea plantelor.
Zhao Yang, adjunctul șefului stației din Shapotou, susține că dacă aceste „semințe de sol” sunt împrăștiate pe suprafața deșertului, se va forma un strat de sol, după precipitații suficiente.
Anterior, echipa de cercetare experimentase cultivarea cianobacteriilor în laborator și apoi eliberarea lor într-un mediu natural, dar după mai puțin de o săptămână, acestea au dispărut deoarece particulele mobile de nisip au descompus biofilmul fragil.
Inspirați de fenomenul natural al ploii, oamenii de știință chinezi au testat apoi o metodă de injecție bazată pe presiune pentru a pompa bacterii în spațiile dintre granulele de nisip. Potrivit echipei de cercetare, această metodă scurtează timpul necesar formării biofilmului de la 15 ani, în condiții naturale, la 1-2 ani, cu o rată de supraviețuire de peste 60%.
Metoda de pulverizare se bazează însă pe electricitate și infrastructură de transport, ceea ce o face nepotrivită pentru zonele deșertice îndepărtate. Pentru a depăși acest impediment, echipa a apelat la dezvoltarea unei formulări solide, amestecând soluția de cianobacterii cu materie organică și particule fine în proporții optime, creând aceste așa-numite „sămânțe de sol”, o compoziție care poate fi transportată și semănată la scară largă.
Această nouă tehnologie ar putea scurta procesul de stabilizare a nisipului, care anterior dura secole, la aproximativ trei ani, punctează agenția de știri Xinhua, citată de publicația vietnameză.
Produsul a fost acum încorporat în Programul forestier de protecție împotriva vântului din cele trei regiuni din Nord, cu un plan de restaurare a 80.000 până la 100.000 de acri (aproximativ 5.300-6.600 de hectare) de copaci chinezești în următorii cinci ani.
Cercetătorii consideră acesta un pas semnificativ înainte, deoarece, în loc să planteze direct copaci, lucru care adesea eșuează pe nisipul mișcător, această soluție creează mai întâi un strat biologic de suprafață, reconstruind fundația ecosistemului.
Recenta tehnologie de „însămânțare a solului” este unul dintre numeroasele eforturi depuse de această țară cu peste un miliard de locuitori. China a investit mult timp în programe anti-deșertificare, în special în deșerturile Tengger și Gobi și de-a lungul bazinului Fluviului Galben.
Lupta cu deșertul, de la plase de paie la „semințe de sol”
Conform documentelor privind controlul deșertificării, încă din anii 1950, China a aplicat tehnica „plasei de paie” (foto jos), aranjând paiele în grile pătrate pe nisip pentru a reduce viteza vântului și a menține nisipul la locul său. Această metodă a ajutat cândva la protejarea căii ferate Baolan de a fi îngropată de furtuni de nisip.
În 1978, țara a lansat Programul forestier Northern Three Windbreak Forest, considerat unul dintre cele mai mari proiecte de reîmpădurire din lume, care va dura până în 2050.
Rapoartele oficiale arată că suprafața împădurită a Chinei a crescut semnificativ în ultimele decenii, contribuind la încetinirea ratei deșertificării în unele zone.
Cu toate acestea, oamenii de știință au subliniat, de asemenea, că plantarea în masă pe soluri instabile poate duce la rate scăzute de supraviețuire, epuizarea apelor subterane și costuri ridicate. Prin urmare, noua tendință se îndreaptă spre restaurarea ecosistemelor strat cu strat, începând cu microorganismele.
Conform studiilor internaționale asupra scoarței biologice a solului, cianobacteriile pot lega particulele de sol, pot crește retenția de umiditate, pot participa la ciclul carbonului și pot fixa azotul, aceștia fiind, de asemenea, factori importanți în regenerarea solului degradat.
Dezvoltarea formulărilor solide în China poate fi văzută ca un pas de la experimentarea la scară mică la aplicarea industrializată.
Agenției de știri Xinhua numește realizarea echipei de la Stația de Cercetare și Experimentare a Deșertului Shapotou drept „soluția chinezească” pentru gestionarea deșertificării globale. Deși eficacitatea sa pe termen lung rămâne de văzut, scurtarea procesului de fixare a nisipului de la decenii la doar câțiva ani ar putea schimba modul în care oamenii abordează terenurile considerate cândva inutilizabile.
Potrivit oamenilor de știință chinezi, în contextul schimbărilor climatice și al degradării tot mai mari a terenurilor, întrebarea nu este pur și simplu cum să creștem copaci în deșert, ci cum să transformăm nisipul înapoi în sol. Iar soluția ar putea fi chiar aceste „semințe de sol”.