Problema așa-numitului „fermier activ”, în antiteză cu ”vânătorii de subvenții”, revine în dezbaterea publică, pe fondul noilor proteste ale agricultorilor români. În timp ce tractoarele se aliniază pe șosele, iar fermierii cer reguli corecte și predictibile, una dintre nemulțumirile majore ține de modul în care sunt împărțite subvențiile agricole și de cine beneficiază, în realitate, de ele.
”Capitolul fermier activ sifonează banul public și european pe niște sume colosale. Aproximativ 55-60% cu indulgență sunt fermieri activi. Restul sunt proprietari care declară terenul la APIA și îi administrează fermierului un fel de duș rece: Dacă nu îmi dai cât vreau eu, îl iau și îl dau altcuiva”, a atras atenția, la AGRO TV, Dănuț Andruș, fermier, într-o declarație care reflectă frustrarea din teren.
În practică, spun agricultorii, actuala definiție a „fermierului activ” permite ca subvențiile să ajungă și la persoane sau entități care nu desfășoară efectiv activitate agricolă. Proprietari de terenuri care nu investesc, nu produc și nu își asumă riscurile din agricultură ajung să încaseze plăți directe doar pentru că dețin pământul și îl declară la APIA.
Această situație nu este nouă. Tema „vânătorilor de subvenții” a fost una dintre revendicările centrale și la protestul fermierilor de acum doi ani, de la Afumați. Atunci, agricultorii au cerut explicit o redefinire clară a fermierului activ și măsuri ferme pentru ca banii europeni și naționali să ajungă la cei care produc cu adevărat. Autoritățile au promis soluții și modificări legislative, însă, la doi ani distanță, fermierii spun că nimic esențial nu s-a schimbat, motiv pentru care se află din nou în stradă.
Reapariția acestui subiect în protestele din aceste zile arată că problema a fost doar amânată, nu rezolvată. Fermierii susțin că, atâta timp cât sistemul permite încasarea subvențiilor de către proprietari pasivi, agricultura românească rămâne vulnerabilă, iar exploatațiile reale sunt sufocate financiar.