Regulamentul 2115/2021, care stabilește normele în baza cărora au fost construite planurile strategice din cadrul Politicii Agricole Comune, urmează să fie modificat. În traducere liberă, GAEC-urile care au provocat atât de multe dezbateri aprinse în ultima vreme și le-au dat bătăi de cap fermierilor români urmează să intre din nou în dezbatere, astfel încât să se găsească o soluție mai convenabilă pentru agricultori.
Potrivit deputatului Adrian Chesnoiu, fost ministru al agriculturii și dezvoltării rurale, se pare că o variantă de lucru luată în considerare la Bruxelles ar fi înlocuirea GAEC-urilor problematice cu eco-scheme, astfel încât fermierii care le respectă să fie compensați prin acordarea unor subvenții.
”Din informațiile mele, cred că se va deschide un dialog din partea Comisiei Europene pentru modificarea Regulamentului 2115/2021, cel cu GAEC-urile. Știu clar, din surse autorizate de la Bruxelles, că de discută posibilitatea înlocuirii obligativității GAEC-urilor cu eco-schemele. Adică dacă tot ești obligat să îndeplinești acele criterii, măcar să fii remunerat suplimentar pentru lucrul acesta.
Pentru anul 2024 există acea derogare, acel compromis cu cele trei posibilități: pârloagă, plante fixatoare de azot sau culturi secundare fără folosirea produselor de protecția plantelor, dar această nouă abordare este una care poate fi încurajatoare din punctul meu de vedere. Dacă îl obligi pe fermierul european să respecte niște standarde de eco-condiționalitate și de mediu, atunci trebuie să îi acoperi costurile”, precizat Adrian Chesnoiu pentru AGRO TV.
Rămâne de văzut dacă această variantă de lucru va fi transpusă, în final, și în Regulamentul European. Conform declarațiilor actualului ministru al agriculturii, Florin Barbu, Comisia Europeană ia în calcul și propunerea României privind GAEC 8, astfel încât obligativitatea terenului pârloagă să fie mutată de la nivel de fermă, la nivel de țară. Mai precis, prin implementarea unei astfel de condiții, fermierii nu vor mai fi nevoiți să lase 4% teren necultivat în propriile ferme, atât timp cât statul poate demonstra că există acest procent de teren necultivat la nivelul întregii țări.