Ureea a depășit 800 euro/tonă, importurile UE de îngrășăminte au scăzut cu 80% în ianuarie 2026, iar fermierii români reduc dozele și schimbă culturile. Criza îngrășămintelor lovește campania de primăvară chiar când tractoarele sunt pe câmp.
Primăvara anului 2026 a prins fermierii români într-o capcană dublă: campania de semănat nu poate fi amânată, dar îngrășămintele necesare au atins prețuri record. Prețurile îngrășămintelor continuă să crească — ureea a depășit pragul de 800 de euro pe tonă, în ciuda unei scăderi recente a prețurilor la energie. Este un nivel care pune profitabilitatea multor ferme sub semnul întrebării, mai ales în contextul în care prețurile cerealelor nu au urcat proporțional.
De la 510 la peste 730 de dolari pe tonă în câteva luni
Escaladarea prețurilor la îngrășăminte nu s-a produs gradual a fost bruscă și violentă. În noiembrie 2025, ureea importată în România era în jurul valorii de 510 dolari pe tonă. Acum a depășit 730 de dolari pe tonă, potrivit analistului de piață Cezar Gheorghe, fondatorul serviciului de consultanță AGRIColumn.
Pe 12 martie, prețul ureei din Orientul Mijlociu cu livrare în martie a ajuns la 650 USD/tonă, cu peste 170 USD/tonă mai mult decât în urmă cu trei zile. Pentru luna aprilie, prețurile sunt de 680 USD/tonă, cu 210 USD/tonă mai mari decât în prima săptămână din luna martie.
Creșterea nu s-a oprit acolo. Ureea a depășit 800 euro/tonă în Europa, un prag psihologic important care a schimbat calculele de rentabilitate ale multor ferme.
Vinovatul principal: Strâmtoarea Ormuz și conflictul din Iran
Explozia prețurilor nu este o anomalie de piață ci are cauze geopolitice clare. 20% din gazul natural la nivel global, materie primă cheie pentru îngrășămintele azotate, trece prin Strâmtoarea Ormuz. 43% din tot ceea ce înseamnă transferul de uree trece prin această strâmtoare, circa 25% din azotatul de amoniu tot acolo.
Escaladarea conflictului din Iran a perturbat grav această rută critică, cu efecte imediate asupra prețurilor. Pe fondul tensiunilor din Iran, prețul gazului, care reprezintă 70-80% din costul de producție al îngrășămintelor azotoase, a crescut accelerat la nivel european cu circa 45–60%.
La aceasta se adaugă un al doilea factor structural: implementarea Mecanismului de Ajustare la Frontieră pentru Carbon (CBAM) de la 1 ianuarie 2026 a generat o nouă scumpire de 20-25%, ducând prețul ureei de la sub 500 euro/tonă la 570-600 euro/tonă înainte chiar ca tensiunile din Golf să se intensifice.
Importurile UE, prăbușire cu 80% în ianuarie
Cifrele din prima lună a anului 2026 sunt alarmante. În luna ianuarie 2026, UE a importat doar 179.877 de tone de îngrășăminte azotate, față de 1.183.728 tone în luna ianuarie 2025 — o scădere de aproape 80%.
Efectul se propagă rapid în stocuri. Stocurile actuale pot acoperi doar între 45% și 50% din cantitatea de îngrășăminte de care fermierii au nevoie pentru recolta din 2026. În unele state membre, precum Italia sau Irlanda, nivelurile sunt mult mai reduse.
„O scădere de o asemenea amploare nu poate fi atenuată fără consecințe. Aceasta constituie o amenințare directă pentru stabilitatea producției agricole la nivel european”, avertizează reprezentanții Copa-Cogeca.
Ce fac fermierii români: reduc dozele, schimbă culturile
Reacția fermierilor la explozia prețurilor este pragmatică, dar cu consecințe pe termen mediu. Fermierii au redus dozele de fertilizare, amână aplicările și schimbă structura culturilor toate cu consecințe directe asupra nivelurilor de producție, mai ales la culturi intensive în azot precum porumbul.
Soia devine alternativa preferată. Soia are capacitatea de a fixa azotul atmosferic, ceea ce reduce semnificativ necesarul de îngrășăminte chimice. Într-un context în care fertilizanții s-au scumpit puternic, acest avantaj devine esențial pentru profitabilitate. Suprafața cultivată cu soia în România ar putea ajunge la aproximativ 135.000 de hectare în 2026, în creștere cu peste 7% față de anul precedent.
Fermierii care nu pot renunța la porumb, cultura cea mai intensivă în azot, sunt cei mai expuși. Fermierii aplică în medie 180–200 kg uree/ha. La un preț orientativ actual, fertilizarea cu azot a unui hectar de porumb poate ajunge la 600 lei și mai mult, o componentă din ce în ce mai greu de absorbit în costul total de producție.
CBAM: taxa europeană care scumpește îngrășămintele
Dincolo de factorul geopolitic, există și o decizie europeană care contribuie structural la creșterea prețurilor. Implementarea CBAM afectează în special amoniacul, ureea și DAP (fosfatul diamonic). Taxa ar putea crește semnificativ costurile de import, cu o creștere estimată de 10 până la 20% în 2026 și de până la 50% până în 2030.
Îngrășămintele cu azot, vizate direct de taxa pe carbon, reprezintă aproximativ 46% din totalul îngrășămintelor utilizate de fermierii din UE. România a cerut public stoparea aplicării CBAM pentru îngrășăminte, dar deocamdată fără rezultat.
Soluția pe termen lung propusă de guvern, producerea de îngrășăminte cu gazul din Marea Neagră, este realistă strategic, dar nu poate rezolva criza din această primăvară.
Ce urmează: prețurile nu dau semne de corecție
Traderii de îngrășăminte susțin că aceste prețuri uriașe nu par să fie determinate de achiziții speculative, iar vestea proastă pentru fermieri este că nici nu pare că prețurile se vor opri din creștere curând.
Pe termen mediu, riscul unor randamente mai mici se traduce în prețuri mai mari la alimente. Producția agricolă poate scădea semnificativ dacă criza persistă, avertizează specialiștii. Ecuația este simplă și îngrijorătoare: îngrășăminte mai scumpe → doze reduse → producții mai mici → prețuri mai mari la alimente.
Pentru fermierii români care se află acum pe câmp, în plină campanie de primăvară, această ecuație nu este teorie ci este realitatea din fiecare factură de la furnizorul de inputuri.