Ieșeanca Angela Gherman are o poveste precum o lecție de viață cu de toate. S-a născut și a copilărit în Fântânele, ulterior a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă și Litere și, la puțin timp, a ajuns să predea limba română copiilor din sat.
Între timp, cursul vieții s-a schimbat și, de câțiva ani, în fiecare dimineață o găsim la Hala Centrală din Iași. Acolo, Angela Gherman își întâmpină clienții din spatele tejghelei măcelăriei, pe care o putem spune că o administrează cum poate mai bine. Se căsătorise cu un măcelar, iar greul, după divorț, a rămas pe ea.
Vorbește cald, cu o dicție impecabilă — moștenire din anii în care le preda elevilor limba și literatura română. Câțiva dintre cumpărători știu însă că femeia amabilă care le cântărește produsele ascunde sub șorțul de lucru o forță de fier și un fizic sculptat, demn de marile scene ale culturismului.
La 53 de ani, Angela este triplă campioană națională la categoria body fitness. O performanță uluitoare, obținută după doar cinci ani de sport de performanță, practicat exclusiv din pasiune și pe propria cheltuială.
Copilăria Angelei s-a împărțit între responsabilitățile dintr-o familie numeroasă. Fiind una dintre cei opt frați crescuți de părinți, visul ei de a face balet sau gimnastică a rămas într-un sertar al dorințelor neîmplinite.
Astăzi de dimineață, printre clienții fideli au apărut trei doamne care au intrat în măcelărie. Surpriza a fost maximă pentru Angela Gherman: erau colege și prietene din copilărie și nu s-au văzut de 25 de ani. Fiecare își amintește câte ceva despre femeie, cum era de mică și după ce a ajuns adult.
„A fost profesoara fiicei mele. Eu m-am căsătorit mai de tânără, ea a mers… Eu n-am avut, părinții n-au avut posibilități să mă dea la școală, așa că am rămas acolo, m-am căsătorit, iar ea s-a întors și a fost profesoara fiicei mele. Și m-am bucurat așa, am zis: «O, o colegă a mea, profesoară»”, spune Elena, o prietenă din copilărie.
Ochii Angelei s-au umezit la vederea celor trei doamne cu care a locuit în același sat, Fântânele, județul Iași.
Cinci ani de zile a predat limba și literatura română, ea fiind premiantă în școală. A predat copiilor de la Școala Gimnazială din Fântânele. Apoi a dat la facultate și a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă și Litere, s-a căsătorit și a apărut pe lume fiul ei, singurul copil.
Viața ei nu a fost prea roz, dar mereu și-a urmat inima, de copil.
„Eu alergam… și așa era, mă îmbrăcam băiețește și alergam, făceam un circuit al meu pe mai multe străzi când am început să fiu domnișoară, ca să arăt bine, să-mi fie corpul armonios. Aveam chemarea asta. Mi-am dorit să fiu la balet, la gimnastică, părinții nu m-au dat, eu fiind a șaptea din opt copii. Dar eram activă, am copilărit lângă un teren școlar, vecinele mele vor confirma, și mereu alergam. Știu că am dat la Pedagogic, la liceu, și alergam, făceam… îmi plăcea să am disciplină”, povestește Angela Gherman.
În timpul pandemiei, când avea 48 de ani și jumătate, a început să facă sport pentru că luase în greutate și asta o nemulțumea.
„La 50 de ani am ieșit dublă campioană națională. Eu cred că aveam musculatura formată, numai că am descoperit-o și foarte încântat corpul să-și arate formele. După aia, la 51, campioană absolută. Am fost foarte fericită, mi-am dorit! Am crezut că se termină și uite că nu s-a terminat, că n-am… acum mă pregătesc pentru Campionatul Mondial”, mai spune ieșeanca.
Petronela, prietenă din copilărie, își amintește: „Noi stăteam aproape și de terenul școlii și o vedeam cum activa și pe teren. Era, a fost activă. Mă gândeam și eu că o să ajungă cineva în viață, că era foarte deșteaptă, dar la sport nu m-am gândit chiar așa, serios! Era foarte deșteaptă și-i plăcea să învețe, era ambițioasă. Mă gândeam că o să ajungă sus.”
Cu multă ambiție și perseverență, Angela Gherman continuă să meargă la sală în fiecare dimineață, la ora 6, iar de la ora 8 la 16 vinde la măcelărie. Fiul ei, în vârstă de 26 de ani, este pasionat de sport, dar femeia spune că nu pare să îi calce pe urme, ci o face doar pentru un stil de viață sănătos.
Și, înainte de toate, nu uită de unde a plecat, din Fântânele, și de la catedra de care își amintește cu nostalgie.