Micii producători de legume și fructe au nevoie de o strategie clară a afacerilor pentru a nu ieși în pierdere la vânzarea mărfii, arată o analiză realizată de Cooperativa Țara Mea. Preţul legumelor şi fructelor a înregistrat mari fluctuaţii în ultima vreme, atât din cauza unor factori care ţin atât de piaţă, cât şi din cauza lipsei strategiilor fermierilor.
Analiza demonstrează că micii producători de legume nu au nicio şansă să reziste pe piaţă dacă nu se asociază şi nu îşi unesc eforturile pentru a vinde producţia împreună. Să nu uităm că această concluzie vine din partea unei forme asociative, după unele date cea mai mare din domeniu în România. Așa că fără predictibilitate şi o piaţă de vânzare asigurată, nu putem vorbi despre un business sustenabil, riscul major fiind acela ca recolta să ajungă la gunoi. Și asta se întâmplă pentru că, în goana după preţuri mari, mulţi producători uită că de fapt este mai important să-şi vândă recolta în întregime, și nu să se bucure de beneficii doar de moment.
Toată lumea știe că atunci când faci socotelile, după un an de muncă, contează să ieşi pe plus şi să ai vândută toată marfa. De la vârfurile de preţ specifice începutului de sezon şi până la câteva zeci de bani pe kilogram, nu este cale lungă, iar de multe ori trecerea are loc brusc şi dramatic, amintește analiza.
Președintele Cooperativei Țara Mea spune că fără preţuri competitive, România riscă să fie invadată în totalitate de mărfuri de import, care oricum au o pondere însemnată chiar şi în plin sezon. El a explicat că în România avem două categorii de mici producători români. Sunt unii care acum încep, au o viziune pentru viitor, cred în predictibilitate, au un plan de dezvoltare, eventual au în desfăşurare proiecte pe fonduri europene şi sunt interesaţi să îşi asume colaborări pe termen lung. De partea cealaltă, sunt producătorii oportunişti, care s-au zbătut pentru un loc în piaţă şi care nu cred în colaborări pe termen lung din care să câștige toată lumea, mai spune președintele Cooperativei Țara Mea.
Aceștia din urmă, afirmă el, sunt oamenii pe care nu te poţi baza. Și asta pentru că s-a întâmplat de mai multe ori să crească preţul de la o oră la alta, să încurce contractele în desfăşurare, să se bucure astăzi la un leu în plus, fără să înţeleagă că oportunismul şi predictibilitatea nu merg mână în mână. În cele mai multe cazuri, acestea au fost legumele româneşti aruncate.
Și atunci cum este stabilit preţul? Evident că cererea şi oferta dictează preţul pe piaţă, iar producătorii trebuie să fie conştienţi că atunci când preţul mărfii de import este mai mic decât cel practicat la intern, este lesne de ghicit care va fi alegerea comercianţilor. Pentru a evita astfel de situaţii, este obligatoriu ca legumicultorii să aibă contracte de vânzare a producţiei încheiate din timp, cu clauze bine stipulate. Adică să ştie încă din octombrie – noiembrie ce vor produce anul viitor şi în ce condiţii.
În plus, a venit momentul ca fermierii să înţeleagă că nu mai pot să mizeze ani la rândul pe aceeaşi cultură și că este nevoie de o diversificare a ofertei, mai spune președintele cooperativei cu mai mult de o mie de membri.
este parte a
