Telenovelă de la țară cu afaceri, dragoste și năbădăi

Bujie

Agricultor de meserie, din tată-n fiu, Bujie, poreclă după care îl știe tot satul de zeci de ani, a luat în arendă peste 200 hectare de pământ într-o comună unde copilărise, ceva mai departe de ferma lui. Cum deplasarea cu utilaje agricole pe drumul public este un lucru destul de complicat, care necesită mult timp și resurse, Bujie a fost nevoit să găsească un loc de garaj pentru utilaje, în comuna cu pricina. țară

Toporișcă

Cu ceva timp în urmă, venit cu un văr la vânătoare, Bujie s-a găsit cu un vechi prieten din copilărie, Toporișcă, cel care organizase goana la mistreți prin pădurea de lângă comună. Aflând că Bujie are o fermă agricolă și vrea să se extindă, Toporișcă i-a propus o afacere. Maică-sa murise cu două luni în urmă și cu taică-su se certase, că nici nu s-au uscat bine florile pe mormânt și își și adusese amanta în casă. Așa că, a decis să-i dea lui Bujie pământul în arendă, el fiind prea ocupat cu alte treburi pe la oraș și cu partidele de vânătoare. Iar taică-su… să se spele pe cap cu țiitoarea lui și să se descurce cum o putea.
Acum Bujie mai trebuia doar să rezolve problema utilajelor agricole, și Toporișcă s-a gandit imediat la un alt prieten de-l lor, cu care băteau maidanul în copilărie și care avea o fermă de animale.

Pieliță

Văcarul comunei în tinerețe, peste Pieliță dăduse norocul când a murit Zamfira. Femeia era văduvă, nu mai avea alte rude și rămăsese de pe urma bărbatului cu o gospodărie mare, cu grajdurile pline de animale. Cum avea nevoie de ajutor, l-a luat pe Pieliță pe lângă ea. Ziua se îngrijea de grajduri, noaptea de Zamfira. Când a căzut la boală grea, fără leac, femeia a chemat notarul și i-a lăsat lui Pieliță toata averea.

Ajuns acum, după ani, mare crescător de animale, cu nevastă oacheșă și doi feciori mari, trimiși la oraș să învețe carte, Pieliță avea suficient spațiu pentru a-i putea găzdui utilajele agricole lui Bujie. Zis și făcut, cei doi vechi prieteni au găsit o modalitate de a împarți ograda astfel încât să fie spațiu suficient pentru utilaje și animale.

Didina

Când Zamfira zăcea la pat, Pieliță a tocmit o fata-n casă, dintr-un alt sat, ca să le poarte de grijă. A găsit-o pe Didina intr-o familie sărmană, cu 7 copii, care a fost bucuroasă să aibă o gură mai puțin de hrănit. Harnică, subțirică, cu ochi negri, pătrunzători și provocatori, Didina i-a intrat repede lui Pieliță la inimă și nimeni nu s-a mirat când, dupa moartea Zamfirei, au rămas împreună și s-au luat cu nuntă mare.
Pieliță, însă, era destul de des plecat în ultima vreme, de cand începuse să se ocupe cu însămânțări artificiale și ameliorarea rasei pe care o creșteau. Ba era la un târg, ba pe la un centru specializat, prin capătul celălalt de țară, pe unde îl purtau treburile iar ferma rămăsese mai mult pe mâna Didinei.

Cum Bujie rămânea destul de mult timp prin partea locului, în timpul lucrărilor agricole, îi pregătiseră și lui o odaie, unde să adaste cât era pe acolo, că loc era destul în casa mare. De la o vreme, cum Pieliță era plecat, Bujie ajunsese să se încurce cu Didina, cu foc și dragoste mare, ca la tinerețe, cu timp irosit și cheltuială mare. Asta însă l-a costat, pentru ca nu și-a mai achitat toate obligațiile de arendă, a neglijat să plătească lucrătorii și s-a ales cu o grămadă de plângeri din partea tuturor. În cele din urmă, dupa 10 ani de parteneriat, la încheierea contractului, Toporișcă nu a mai vrut să i-l prelungească, găsind pe altcineva să preia arenda celor 200 de hectare.

Bujie a hotărât să se retragă către ferma din comuna lui și să-și mute și utilajele. Însă a decis să plece cu mai mult decât adusese, mai exact, și cu nevasta lui Pieliță.
Didina, având puteri de decizie depline în bătătura proprie, profitând de absența pentru câteva zile a soțului, a acceptat propunerea, a vândut vacile, a luat subvențiile de la APIA, proaspăt intrate în cont, și și-a ”cătat mersul” către Bujie, lăsâdu-l pe Pieliță, cum se zice, în pielea goală.

Suntem convinși că întâmplarea recentă nu se încheie aici dar, deocamdata, pe motiv de pandemie și sărbători, la fel de convinși suntem că va mai trece o vreme până când va fi urmată o cale legală de recuperare a celor cuvenite, de către crescătorul de animale.

Acesta nu este un scenariu regizat, este relatarea unor intamplari din realitatea rurală a României profunde. Pentru protecția persoanelor implicate, numele acestora sunt fictive iar faptele sunt îmbrăcate pe alocuri în ficțiune.