Chiar dacă exportăm marfă de proveniență agricolă, inclusiv în țări din interiorul blocului comunitar (UE27), nu reușim să comercializăm peste graniță decât în mare parte materie primă fără plusvaloare.
Este și cazul importurilor Germaniei dinspre România. În 2019, spre exemplu, țara noastră a comercializat peste graniță, către statul european amintit mai sus, nu mai puțin de 700.000 de tone de cereale și oleaginoase.
De altfel, cele două tipuri de materie primă de proveniență agricolă sunt principalele bunuri importate de către nemți din România în urmă cu doi ani.
Pe lângă cereale și oleaginoase, conform calculelor ZF, bazate pe datele Institutului Federal de Statistică din Germania, țara noastră a mai exportat către acest stat UE plante medicinale, autovehicule, produse electrotehnice și dispozitive medicale.
Ne salvăm cu produsele electrotehnice
Aceleași calcule ale sursei citate indică faptul că produsele electrotehnice (poziția patru în clasament) au cea mai mare valoare exportată de către România, cele 179.000 tone fiind plătite cu suma de 4,3 miliarde euro.
Germania este cel mai important partener comercial al României, atât când vine vorba de importuri, cât și la exporturi.
De altfel, România a importat în 2019 produse de circa 17 miliarde euro, dar a exportat doar 15 miliarde euro, adică un deficit comercial de aproape 2 miliarde euro (mai exact 1,94 miliarde euro). Ponderea importurilor din Germania reprezintă 20,2% din totalul importurilor, pe când exporturile către Germania reprezintă 22% din total.
Caracteristicile unei producţii industriale
Într-o amplă analiză publicată de presa de specialitate în data de 15 ianuarie 2021, Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), preciza că pentru a majora eficiența producției agricole, sunt importante și creșterea randamentelor la producțiile de materie primă de proveniență agricolă și în cazul creșterii animalelor, dar în special la produse agroalimentare cu valoare adăugată, realizate în țară.
„Într-o economie modernă, tot mai integrată într-un spaţiu economic dinamic, în care concurenţa şi libera circulaţie a mărfurilor sunt elemente definitorii, producţia agricolă a unei ţari cu potenţial agricol mare capătă tot mai mult caracteristicile unei producţii industriale.
În aceste condiţii, pentru creşterea eficienţei producţiei agricole, demn de urmărit este nu numai creşterea randamentelor la producţiile culturilor agricole sau a creşterii randamentelor în sectorul zootehnic, ci mai ales sporirea cantităţilor de produse agricole vegetale şi animale prelucrate în unităţi de producţie proprii“, preciza sursa citată.
În viziunea sa, trei avantaje în plan economic sunt evidente în situaţia în care, la produsele de proveniență agricolă pentru care există cerere pe piaţa internă şi pentru care dispunem în ţară de materie primă din belşug, lanţul valoric definit pentru realizarea fiecărui produs include agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea în interior, indiferent dacă aceştia au capital naţional sau străin.
Mai exact, este vorba de posibilitatea reducerii importurilor la aceste produse agroalimentare pentru consumul populaţiei şi implicit eliminarea sau diminuarea deficitelor comerciale la aceste produse.
De asemenea, este vorba de obţinerea acestor produse prin prelucrarea în capacităţi de producţie din ţară a materiilor prime din agricultura naţională, determinând astfel sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă prin angajarea de lucrători în industria agroalimentară naţională, ceea ce creează implicit condiţii propice pentru creşterea veniturilor acestora.
În fine, ca urmare a creşterii numărului de angajaţi in industria alimentară vor spori şi veniturile la bugetul de stat, prin contribuţiile plătite de salariaţi pentru veniturile realizate şi prin prelevări către bugetul de stat pentru profitul realizat de agenţii economici.
Astfel, a mai precizat șeful INS, în condiţiile în care nu s-ar beneficia de cele trei avantaje amintite anterior, rezultând în mod direct din dezvoltarea capacităţii de prelucrare în ţară, impactul economic asupra balanţei comerciale cu produse agroalimentare ar fi unul limitat, cu implicaţii atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu sau lung.
„Este de la sine înţeles că în condiţiile dezvoltării producţiei vegetale şi zootehnice, materializată preponderent prin exporturi substanţiale de cereale şi de animale vii (produse cu grad scăzut de prelucrare şi implicit cu o valoare de piaţă redusă), cu toate că s-ar putea asigura o anumită echilibrare a balanţei comerciale pe întreaga gama de produse agroalimentare, aceasta ar avea efect pozitiv cel mult pe termen scurt şi acesta ar fi unul limitat.
În plus, consecinţe negative ar avea loc şi prin faptul că determină o structură iraţională a schimbului propriu de produse, favorizând exportul unor cantităţi mari de mărfuri neprelucrate şi importul, în contrapartidă, de produse prelucrate“, a conchis acesta.
Sursă foto: Pixabay (caracter ilustrativ)
este parte a
