De anul acesta, crescătorii de animale care vor să beneficieze de subvenții APIA au de respectat o serie de noi cerințe obligatorii, prevăzute în proiectul de ORDIN pentru punerea în aplicare a normelor privind condiționalitatea în cadrul intervențiilor sub formă de plăți directe și al unor intervenții și măsuri pentru dezvoltare rurală, începând cu anul de cerere 2023.
Este vorba de cerințele prevăzute prin SMR 11 – Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23): art. 4, care se regăsesc și Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005: art. 4 şi anexa.
Scopul cerinţelor este de a proteja bunăstarea animalelor de fermă prin respectarea standardelor minime privind creşterea și îngrijirea acestora. Cerinţele se aplică fermierilor care dețin animale de fermă, din orice specie, crescute în scopuri agricole (bovine, ovine, caprine, păsări, porci, viței, animale de blană, alte animale de fermă).
Potrivit proiectului de act normativ, crescătorii/proprietarii/deținătorii animalelor de fermă (animale crescute sau deținute în scopuri agricole) au obligaţia să cunoască și să respecte standardele minime pentru protecţia animalelor de fermă, după cum urmează:
Personalul
1. Animalele trebuie să fie îngrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.
Inspecţiile
2. Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de îngrijirea umană frecventă trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinţă.
3. Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.
4. Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere, iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cât de curând posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi adecvate cu aşternut uscat şi confortabil, după caz.
Ţinerea evidenţelor
5. Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie. Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.
6. Aceste evidenţe trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la cerere.
Libertatea de mişcare
7. Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea manieră încât să i se cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile. Atunci când un animal este legat sau are mişcările limitate permanent ori cu regularitate, trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.
Adăposturi şi cazare
8. Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor şi, în special, pentru boxele şi echipamentele cu care animalele pot intra în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru animale şi trebuie să poată fi curăţate şi dezinfectate riguros.
9. Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute astfel încât să nu aibă margini ascuţite sau proeminenţe care să poată răni animalele.
10. Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.
11. Animalele ţinute în adăposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenţă în întuneric şi nici să fie expuse la lumină artificială fără întrerupere pentru un interval de timp corespunzător. Atunci când lumina naturală disponibilă este insuficientă pentru a satisface necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.
Animale ce nu sunt ţinute în adăposturi
12. Animalelor care nu sunt ţinute în adăposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor, să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de pradă şi riscurilor privind sănătatea lor.
Echipamente mecanice sau automate
13. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defecţiuni, acestea trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor. Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială, trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor în eventualitatea defectării sistemului de bază. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de alarmă care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie artificială. Sistemul de alarmă trebuie să fie testat cu regularitate.
Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe
14. Animalele trebuie să primească o hrană nutritivă, corespunzător vârstei şi speciei acestora, care să le fie administrată în cantitate suficientă pentru a le menţine într-o stare bună de sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hrănit sau adăpat într-un mod care să producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie să conţină nici o substanţă ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.
15. Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor lor fiziologice.
16. Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată sau să-şi poată satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.
17. Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale.
18. Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul MAAP nr. 298/2001 privind interzicerea comercializării şi administrării unor substanţe cu acţiune thyreostatică şi a celor betaagoniste la animalele de fermă, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie să li se administreze nici o altă substanţă, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii ştiinţifice de bunăstare a animalelor sau în baza experienţei acumulate, că efectul substanţei respective nu este dăunător sănătăţii sau bunăstării animalelor.
Mutilări
19. Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilări, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie să se aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.
Metode de creştere
20. Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate.
Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar produce afectări de lungă durată, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.
21. Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de fermă, cu excepţia cazului în care este de aşteptat în mod rezonabil că, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunăstării lui.
Respectarea cerinţelor SMR 11 se verifică la nivel de exploataţie agricolă.