Apar pete brune pe legumele din grădina ta? Atenție carența de calciu! Sfaturi de la dr. ing. Costel Vînătoru

Ai întânit de multe ori cu pete brune pe legumele din grădina ta și n-ai mai reușit să o scoți la capăt, indiferent ce tratamente ai aplicat împotriva bolilor sau dăunătorilor?

Ei bine, află că nu de cine știe ce ageni patogeni era vorba, ci de carența de calciu.

Potrivit directorului Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, dr. ing. Costel Vînătoru, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați cercetători horticoli din România, în condiții de temperaturi ridicate, deficit de apă în sol şi umiditate atmosferică scăzută, absorbția microelementului calciu este blocată, conducând astfel la o carenţă de calciu în plantele legumicole.

Această carenţă de calciu se manifestă atât la plantele legumicole cultivate în câmp, cât şi la cele din spaţii protejate, iar odată ce a afectat fructul și au apărut acele pete brune pe legume, acestea nu mai pot reveni la starea de sănătate şi forma inițială, procesul fiind ireversibil, arată dr. ing. Costel Vînătoru într-un articol publicat pe site-ul Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV), brgv.ro.

Cercetătorul atrage atenția că, deseori, cultivatorii confundă simptomele care conduc către carența de calciu cu atacul unor agenți patogeni şi aleg, astfel, să combată cu tratamente specifice bolilor sau dăunătorilor, bineînțeles, fără niciun efect.

„Calciul joacă un rol important în menținerea integrității membranelor celulare şi se comportă ca un adeziv al pereților celulari formând pectina. O mică parte din calciu este translocat din frunze, după ce a fost asimilat ca o formă de rezervă, deoarece țesuturile cu creștere continuă (rădăcina, lăstari, frunzele tinere şi fructele în formare) sunt dependente de calciu. Acesta se transportă împreună cu apa prin xilem. În condiții de umiditate scăzută, o mare parte din această apă este transportată către frunzele mature pentru a menţine rata transpiraţiei în parametri normali. Astfel, doar o mică parte din calciu ajunge la celulele active de creştere. Umiditatea însă creşte în timpul nopţii, iar rata transpiraţiei scade, astfel încât apa şi calciul pot fi translocate în ţesuturile unde rata transpiraţiei este foarte scăzută. Acest proces este coordonat de presiunea cauzată de sevă din xilem şi apare pe timpul nopţii datorită activităţii rădăcinii”, explică dr. ing. Costel Vînătoru.

Simptomele carenței de calciu în culturile legumicole

Semnele care indică o carențp de calciu sunt următoarele: Frunzele tinere ale plantelor prezintă îngălbeniri internervuriene, iar marginile acestora devin maronii, punctul de creştere stagnează și apar pete brune pe legume, de regulă în zona apicală, în vecinătatea punctului pistilar.

Carența de calciu se accentuează pe solurile acide sau în cele în care predomina turbă. Brunificarea punctului pistilar este cauzată de umiditatea scăzută, fertilizarea în exces cu azotat de amoniu, potasiu sau magneziu care împiedică absorbţia calciului sau din cauza unei salinităţi crescute şi a temperaturii scăzute în sol, ambele reducând absorbţia apei.

„Carența de calciu apare rapid dacă sunt perioade lungi de umiditate ridicată, care perturba rata transpiraţiei şi migrarea calciului în frunze. Vârfurile frunzelor tinere sau a celor în creştere devin galbene, iar dacă umiditatea persistă, se îngălbenesc inclusiv marginile frunzelor şi apoi devin maronii. După ce ţesutul moare, este colonizat rapid de Botrytis cinerea, putregaiul cenuşiu”, precizează Costel Vînătoru.

Odată ce apar primele pete brune pe fruct, cultivatorii se reped să aplice diferite tratamente chimice neadecvate, confundând acest dezechilibru de nutriţie cu bolile specifice, atrage atenția cercetătorul.

Pentru a preveni sau combate carența de calciu, se poate interveni încă de la nivelul solului cu amendamente specifice pentru aprovizionarea cu calciu, apoi prin administrarea de fertilizanţi radiculari, dar şi foliari pe bază de calciu şi alte microelemente (bor, magneziu).

Pentru reuşita culturii şi prevenţia acestor carențe se impune o cartare agrochimică a solului în concordanţă cu specificitatea culturii în aportul de macro-microelemente, mai spune dr. ing. Costel Vînătoru.