S-o fi trezit, în fine, Comisia Europeană?

Citesc un comunicat de la Comisia Europeană și parcă nu îmi vine să cred. Este vorba de cultivarea plantelor modificate genetic, iar ceea ce transmit oficialii europeni ar putea însemna o răsturnare de situație, adică o ușurare pentru agricultorii europeni și o mare nedumerire, să nu spun altfel, pentru organizațiile ecologiste.

Concret, și am să citez pentru a nu greși, ”Comisia dorește să lanseze o dezbatere privind noile tehnici genomice, deoarece un studiu arată că acestea pot contribui la o agricultură durabilă și că este nevoie de o nouă politică în acest domeniu”. 

Argumente? Comisia Europeană a făcut public un studiu privind noile tehnici genomice. Studiul arată că noile tehnici genomice, care sunt tehnici de modificare a genomului unui organism, au potențialul de a contribui la un sistem alimentar mai durabil, ca parte a obiectivelor Pactului verde european și ale Strategiei ”De la fermă la consumator”. Așa ceva nu s-a mai văzut de zeci de ani, adică exact perioada ”pierdută” de fermierii europeni, timp în care cultivarea plantelor modificate genetic în spațiul comunitar a fost un subiect care te arunca în groapa cu lei, dar și timp în care Europa a importat sute de mii, milioane de tone de soia modificată genetic de pe alte continente, cu care au fost hrănite animalele comunitare, fără să le mai crească o pereche de coarne sau al cincilea picior. Exact perioada în care fermierii europeni au cheltuit miliarde și miliarde de euro pentru a aduce de aiurea ceva ce puteau găsi în bătătură, dacă nu existau interdicții peste interdicții; plus linșajul mediatic exercitat de unele organizații, sunt convins, pline de bune intenții pentru un viitor luminos și profitabil al fermierului comunitar.

Și asta nu e tot. Dacă mai există ceva care să aducă și mai multe frisoane printre ecologiști, Comisia Europeană mai transmite, și am să citez din nou, că ”studiul constată că legislația actuală privind OMG-urile, adoptată în 2001, nu este adecvată pentru aceste tehnologii inovatoare. Comisia lansează în prezent o consultare amplă și deschisă privind elaborarea unui nou cadru juridic pentru aceste biotehnologii”. Vă vine cumva a crede așa o schimbare de situație și de perspectivă? Ce s-o fi întâmplat? Și-or fi dat seama și mai-marii Europei că mergem pe o cale periculoasă? Or fi priceput că alții ne-au luat-o cu mult înainte și că am devenit simpli clienți pentru fermierii altora, când cei din Europa sunt în mare dificultate?

Probabil că da, din moment ce același studiu subliniază că ”noile tehnici genomice, care pot fi definite ca fiind toate tehnicile de modificare a genomului unui organism dezvoltate după 2001 (când a fost adoptată legislația UE privind OMG-urile), s-au dezvoltat rapid în ultimele două decenii în multe părți ale lumii, unele aplicații fiind deja introduse pe piață de unii parteneri comerciali ai UE”.

Da, traducând, asta înseamnă că am cam ajuns de râsul curcilor și că ne furăm singuri căciula. Dovada – date oficiale comunitare arată că, la nivelul anului 2018, autoaprovizionarea Uniunii Europene varia semnificativ în funcție de sursa proteinei (79 % pentru rapiță, 42 % pentru floarea-soarelui și 5 % pentru soia). Adică UE importă anual aproximativ 17 milioane de tone de proteine brute (din care 13 milioane de tone sunt bazate pe soia, egale cu 30 de milioane de tone echivalent boabe de soia), în principal din Brazilia, Argentina și SUA. Mai stă cineva să calculeze cât au pierdut fermierii europeni, și, ce ne doare mai mult, cei din România? Ultimele date arată că fermierii români au cultivat cu soia o suprafață totală de 165.460 de ha. Pe primul loc se situează Italia, cu 256.130 de ha, urmată de Franța, cu 186.000 de ha. Și câte milioane de hectare ar putea fi folosite în Europa pentru a reduce, sau chiar elimina, importurile de soia?

Deocamdată țineți cont că este doar un prim pas, nu o bătălie câștigată. Poate va conta orgoliul cercetării europene, dar și cel al liderilor politici, pentru că o schimbare de atitudine în această chestiune va aduce un imens val desimpatie din partea agriculturii, chiar dacă alții vor arunca flăcări pe nări și vor amenința cu chinuri veșnice. Important e să avem ce mânca, și să nu uităm unul din principiile Politicii Agricole Comune – la prețuri accesibile oricui.

Așa că, în final, am să amintesc declarația comisarului european pentru sănătate și siguranță alimentară Stella Kyriakides care afirmă că ”pornind de la ideea că siguranța mediului și a consumatorilor este un principiu director al politicilor, a sosit momentul să purtăm un dialog deschis cu cetățenii, cu statele membre și cu Parlamentul European, pentru a decide împreună viitorul acestor biotehnologii în UE”. Și asta pentru că ”produsele obținute cu ajutorul noilor tehnici genomice au potențialul de a contribui la sisteme alimentare durabile, plantele fiind mai rezistente la boli, la condițiile de mediu și la efectele schimbărilor climatice. În plus, produsele pot beneficia de calități nutriționale mai ridicate, cum ar fi un conținut mai sănătos de acizi grași, și au o nevoie redusă de factori de producție agricolă, cum ar fi pesticidele; contribuind la obiectivele UE privind inovarea și durabilitatea sistemelor alimentare, precum și la o economie mai competitivă, noile tehnologii genomice pot prezenta beneficii pentru multe sectoare ale societăților noastre”.

Mai sunt pași de urmat, este adevărat, dar acum poate că a venit timpul ca fermierii europeni să devină și mai bătăioși, ba chiar caustici și să nu mai stea în contemplare în fața certelor bătălii care îi așteaptă. Pentru că lucrurile abia acum încep să se miște, și îndrăznesc să traduc comunicatul european, în favoarea fermierilor și a cercetării din spațiul comunitar. Și dacă cineva la București are urechi să audă și voință să priceapă, ne așteaptă vremuri mai bune și mai bogate. 

În scurt timp, studiul va fi discutat cu miniștrii europeni în cadrul Consiliului Agricultură și Pescuit, care va avea loc în luna mai. Comisia va discuta, de asemenea, concluziile sale cu deputații din Parlamentul European și cu toate părțile interesate. În plus, în lunile următoare va fi efectuată o evaluare a impactului, incluzând o consultare publică, pentru a analiza opțiunile de politică privind reglementarea plantelor obținute cu ajutorul anumitor tehnici genomice noi. Așa că acum nu e bine să ne ascundem, că să arătăm că avem și noi păreri și opinii, interese și preocupări. Și dorința de mai bine în agricultură.