Plafonarea subvențiilor agricole revine în centrul negocierilor pentru viitoarea Politică Agricolă Comună, iar tema poate deveni una dintre cele mai sensibile pentru fermele românești în perioada următoare. În emisiunea „Agricultura la Raport”, fermierii Bogdan Soare, Marcello Daniliuc și Costin Telehuz au discutat despre schimbările pregătite pentru PAC după 2027 și despre riscul ca fermele mari să fie direct afectate de noile reguli privind plățile directe.
În forma propusă la nivel european, viitoarea Politică Agricolă Comună urmărește o distribuire mai țintită a sprijinului, cu accent pe fermele active și pe o utilizare mai eficientă a fondurilor disponibile. În acest context, plafonarea plăților și reducerea treptată a sprijinului pentru exploatațiile mari au revenit pe masa discuțiilor.
Costin Telehuz a arătat că subiectul plafonării ar putea deveni una dintre principalele mize pentru România în negocierile viitoare.
„Cred că focusul se va muta în perioada următoare pe obligativitatea sau păstrarea opțională a plafonării. Ăsta este următorul meci, să vedem dacă avem energia să-l câștigăm sau îl vom pierde și pe acesta”, a afirmat fermierul.
Potrivit acestuia, presiunea asupra bugetului european va obliga statele membre să își stabilească mai clar prioritățile. Cu bani mai puțini la dispoziție, sprijinul agricol ar putea fi direcționat mai strict către anumite categorii de beneficiari, sectoare sau tipuri de exploatații.
„În momentul în care ai bani mai puțini, vrând-nevrând vei prioritiza”, a subliniat Costin Telehuz.
Pentru fermele mari, plafonarea poate însemna o reducere importantă a sumelor primite prin plățile directe. În același timp, susținătorii măsurii argumentează că banii ar putea fi redistribuiți către exploatațiile mici și mijlocii, către tinerii fermieri sau către sectoarele considerate prioritare.
Problema, spun fermierii, este că o decizie aplicată uniform la nivel european poate ignora diferențele mari dintre statele membre. Structura agriculturii din România, dimensiunea exploatațiilor, costurile de producție și ponderea fermelor comerciale trebuie luate în calcul înainte ca autoritățile să accepte o formulă care ar putea afecta competitivitatea unor producători importanți.
În discuție a apărut și posibilitatea ca statele membre să păstreze o anumită flexibilitate în stabilirea pragurilor sau a modului în care plafonarea este aplicată. Pragul ar putea fi stabilit valoric, diferențiat pe sectoare sau corelat cu dimensiunea economică a exploatației.
„Poate să fie plafonare și să te lase, ca stat membru, să pui pragul de sus unde vrei. Pragul poate să fie valoric, poate să fie pe fiecare sector, poate să fie în toate felurile”, a explicat Telehuz.