Agricultura românescă traversează de ceva timp o vale a neputinței, iar acest lucru s-a devoalat în întreaga ei realitate și gravitate odată cu instalarea unei secete nenorocite pe mare parte din suprafața agricolă a țării.
De ce oare am ajuns aici? În primul rând fiindcă toți cei care ocupă funcții politice legate de agricultură (dar fenomenul este valabil și la alte domenii) au idei, multe și mărunte, deoarece așa cum se știe și se perpetuează ca mentalitate, la fotbal și la agricultură se pricepe toată lumea.
Fiecare politician care ajunge demnitar la agricultură, nici nu șterge bine fotoliul de praful predecesorului, că și începe uitându-se la ,,firmanul de domnie”, să înceapă a avea idei, acestea venind în valuri, proporționale cu mărimea scaunului ocupat. Nu este bine cum s-au îndosariat hârtiile, nu este bine cum a venit îmbrăcată secretara, nu este bine ce s-a făcut în ultimii 30 de ani (adevărată afirmația de altfel), nu este bine cum a gândit cel de acum 10 ani și tot așa.
Pe de altă parte cei din mediul asociativ se ascund după lipsa de implicare a fermierilor, ca veșnică scuză pentru faptul că nu au făcut un lucru sau altul, iar ei sunt nevoiți să răspundă la multe cerințe și este adevărat că acestea sunt numeroase, dar situația este datorată doar unei lipse de prioritizare a lucrurilor care trebuiesc cu adevărat făcute.
Dar cine este de vină? Toată lumea sigur se așteaptă să spun că politicienii sau poate liderii din mediul asociativ, sau poate fermierii fiindcă nu se implică și sigur fiecare într-o măsură au vina lor, dar nu sunt singurii. Problema majoră a devenit și este FUNCȚIONARUL ROMÂN, acel individ care are un singur scop în viață, cel de a căpușa cât mai mult și cât mai bine sistemul, speculând incompetența și lăcomia unei clase politice școlită precum ,,gâsca prin apă”, dublată de un mediu asociativ care dă semne de toxicitate, deoarece reprezentarea este doar punctuală și doar pentru un anumit tip de interese, adică cel mai des al marilor fermieri.
Am spus și o repet, este nevoie și trebuie să dezvoltăm marile afaceri în agricultură, dar acestea trebuie să înțeleagă că modul lor de ai reprezenta pe cei mici este departe de necesități și de dorințelor acestora. Le cerem fermierilor mici și mijlocii să fie de acord, să asculte și să accepte ceea ce se decide ca fiind cel mai bun lucru, dar fără ca aceștia să știe nimic din cei va astepta, iar când îndrăznesc să spună ceva, reacționăm violent îi a pune la colt, cu veșnicul acuzativ ,,de ce nu vă implicați?”.
Dar cei care răspund cu aceste întrebări acuzatoare, oare de ce nu se gândesc că dacă au făcut tot ceea ce este posibil în rezolvarea problemelor, poate înseamnă că nu au făcut suficient, iar dacă nu pot intra într-un dialog cu cei care sunt nemulțumiți sau au alte opinii, atunci poate ar trebui să se gândească să se dea și la o parte, sau își doresc implicarea fermierilor mici și medii doar pentru cotizațiile plătite?
Tot aud în fel de fel de discuții, unele publice, unele private, lideri importanți spunând că lor nu le mai trebuie activitate în cadrul organizațiilor, că doar își sacrifică timpul și viața pentru aceste activități, deoarece ei nu își doresc, dar fără a permite să aibe loc schimbarea și ei tot acolo rămân, unii de peste 20 de ani, iar când se propun alte formule se sudează de scaune precum politicianul de mandat. Personal nu cred că este o scuză sau o soluție faptul că dacă nu găsim niște lideri buni, să îi ținem pe restul, iar pe de altă parte este ca în politică, câte cincinale trebuiesc să arăți ce poți, iar câteodată realitatea arată că și așa au stat prea mult.
Cred cu tărie că asociațiile profesionale sunt necesare, dar la fel cred cu tărie că acestea au nevoie de un nou început, nu neapărat ca oamenii în conducere, fiindcă nu mă interesează în mod special a spune ceva despre o persoană sau alta, ci cred că trebuie resetat modul de a face lucrurile, cu deschidere către cei mulți, incluzându-i și pe cei reprezentați dar și pe cei doriți a fi reprezentați, chiar și ,,pro bono”.
Revenind la pârâtul numit FUNCȚIONARUL ROMÂN, spun că a devenit principala problemă a statului, deoarece a primit o imunitate nemeritată și nemăsurată, astfel încât acest funcționar a început mai mult să încurce decât să ajute, mai ales în cazul celor care ocupă poziții ministeriale.
Mă uit de exemplu la situația din MADR unde de cel puțin un an, acest corp de funcționari ministeriali generează numai prostii, lucruri incomplete, lucruri neterminate și nu sunt în măsură să realizeze nimic cap coadă, că este lege, ordonanță, hotărâre sau ordin.
Eu sunt de acord că cei care conduc un minister poartă răspunderea politică a acestuia, dar răspunderea profesională a funcționarului ministerial unde este?
Cel puțin în ultimul an, această falie între conducerea politică și funcționarii publici ministeriali a început să fie din ce în ce mai mare, cu repercusiuni asupra rezultatului, adică a reglementărilor pentru agricultură. Așa am ajuns să nu avem un ordin de constatare a calamităților, dar un director de direcție ar fi trebuit să sesizeze necesitatea lui, apoi am avut un ordin contra incendiilor care știm ce conținea de râdeau curcile de noi, apoi am avut nevoie de obiecțiuni fundamentate la Legea Mirosurilor, dar acestea nu au venit, iar Președintele nu a mai așteptat. La fel vorbim de analize pentru PAC, dar oare direcția politici agricole a realizat ceva și nu știm noi, avem problemele pe sectoare, cum ar fi creșterea suinelor, dar a făcut cineva o propunere de rezolvare solidă cu prevederi legale, a propus cineva măsuri pentru flexibilizarea activității în agricultură? Exemple sunt multe, dar ce nu înțeleg, de ce aceeași clasă politică nu ia măsuri de îndreptare, ori legislative ori prin reducere de personal, adică mai reduceți din acești funcționari fiindcă oricum nu fac mare lucru sau ce fac, fac prost.
Eu sunt ferm convins că dacă se va reduce numărul angajaților MADR la sediul central lucrurile vor merge poate la fel de prost, dar pe bani mai puțini, iar acesta totuși ar fi un câștig.
Problema noastră este că fiecare nou demnitar vine cu niște idei, care mai de care mai trăznite din păcate și mai denigratoare la adresa celor care au fost, apoi au impresia lăsată de cei din jur, adică funcționarii ministeriali, cum că ei conduc și ei sunt dătători de lumină a cunoașterii, dar fără să vadă cum încet încet intră în mocirla birocrației și nimic nu se mai poate face.
Iar toate aceste lucruri se întâmplă fiindcă nu se doresc și nu se fac programe de implementat, așa încât mereu funcționarul ministerial va avea dreptate cu mereu uzitatul ,,nu se poate”, iar pentru a justifica acest lucru, are o sumedenie de răspunsuri.
Avem nevoie de programe, avem nevoie de opinii, dar nimeni parcă nu ar vrea și personal nu înțeleg de ce. Mă uit surprins, ca să nu zic siderat când văd comunicate ministeriale care arată cum secretarul de stat, domnul Scarlat a mai parcurs o etapă la Master Planul pentru Irigații, gândindu-mă oare chiar așa de proști ne crede domnia sa? Sau oare dânsul pricepe că acest program se poate face în două feluri, adică sistemul actual de irigații care prin lege era prevăzut să coste un miliard acum va costa de trei ori mai mult, iar asta românul știe și o învață să facă precum învață mersul pe jos și are o denumire -devalizare.
Dacă domnia sa crede că în doi ani va reuși să proiecteze sisteme noi, să exproprieze terenurile, să facă licitațiile, să depășească contestațiile și să realizeze și lucrările bine, înseamnă că de fapt trăiește în Germania.
Dar oare domnia sa a înțeles acest lucru sau este sub vraja birocratică a funcționarilor ANIF sau ministeriali, care sunt mai puternici ca impresie decât visul unei țigări halucinogene?
La noi demnitarul sau liderul vrea să fie prezent peste tot, toată lumea participă la conferințe, la reuniuni, discuții și sedințe, unde invariabil dau drumul la același CD cu aceeași înregistrare, care de multe ori afară de poleială nu are nimic. Dar din păcate nimeni nu vrea să studieze, nu vrea să analizeze, nu vrea să scrie sau să facă un program.
Mă uitam aseară la Agro TV și urmăream o declarație a domnului Adrian Rădulescu făcută către domnul Sitaru, în care primul spunea citat aproximativ ,,îți aduci aminte când am susținut ca subvențiile europene nu se impozitează și apoi ne-am făcut de râs fiindcă nu era așa”.
Eu la fel spun, oare nu este suficient cât ne-am făcut de râs susținând un fond mutual de asigurări agricole al fermierilor care nu există în Europa decât la nivel de nișă, sau cât ne-am făcut de râs fiindcă nu pricepem că reglementarea arendei și a modului de folosință este baza oricărei politici agricole, iar fără acest lucru de exemplu nu poți dezvolta irigațiile, sau că ne facem de râs că vom face irigații în 4 ani și nu am fost în 30 de ani în stare să facem o autostradă. Și câte exemple nu putem da. De ce, fiindcă toți avem idei, avem impresii spuse de alții, dar nu avem programe, iar asta fiindcă trebuie să mai și muncim să le facem.
Faptul că participăm în fiecare zi la tot felul de sedințe sau reuniuni și că trebuie și că nu trebuie, nu este o scuză, este o greșeală și încet încet vine și momentul în care cineva trebuie să și-o asume. Oare cine? Nu cumva tot fermierul de rând, mai ales cel mic și mijlociu care va suporta prostiile altora?
Autor : Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță – fermier
este parte a
